Poezii preferate

Nichita Stãnescu
Leoaica tânãrã, iubirea

Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
Mã pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai lângã ciorcarlii.

Mi-am dus mâna la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme...

Ha! Pe asta am avut-o la bac de comentat la lucrarea scrisa. Nu stiu cum de tocmai pe asta ai nimerit-o, pacat ca nu mai tin minte comentariul dar tin minte ca bagasem din top! Simbolistica pura, axis mundi, alea-alea... ce mai, cred ca au plins aia din comisie de salta camasa pe ei

Si ca sa nu ma acuzati de off topic vin si eu cu una

Mistreţul cu colţi de argint
- Ştefan Augustin Doinaş

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Iar eu pe-asta o ascultam la radio,la Cenaclul Flacara,cand eram mica...

Bravo, Aqua! Balada asta e una din preferatele mele, mai ales cand o recita Mihail Stan.

Imi place si mie foarte mult Mistretul cu coltii de aur recitata de Mihail Stan.

...de argint, Mariana!

... de argint, ABBA. Ai si tu putintica rabdare. Suntem si noi emotionati.

Am, Nicule, dar ma mai ia gura pe dinainte, ca la scoala.

Destin

Cand am deschis ochii, ma aflam
in acest trup pe care-l vezi
si vinovat de felul lui eram,
cum vinovate-s frunzele ca-s verzi.
Si de-odata am inceput sa stiu
mersul luminii si-al strigarii
si sa simt pomii toti, pe viu
si curba dureroasa-a zarii.
Sa urlu sfasiat de pasari repezi,
sa ard lovit de-un meteor,
s-adorm pe gaturi lungi de lebezi,
si de lopeti de barci, izbit, sa mor.
O, fiece silaba mi-e colt de elefant,
cu fildesul-n amiaza rasucit,
si fiece privire delirant
se recompune-n literele reci, de mit.

(Nichita Stanescu)

Miezul iernii
de Vasile Alecsandri

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

Noapte de iarna
de George Toparceanu

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit…

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!… Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi…

***

Şi din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeţ ciudat răsare…
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoţeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini şoptind grăbit -
Parcă spune-o taină mare
Unui soţ închipuit…
Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, şi iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.

Faţa lui se lămureşte, -
Pare-nduioşat acum…
Visător şi lung priveşte
Casele de peste drum:
Poartă mică… pomi în floare…
O fereastră luminată…
Streşini albe de ninsoare…
Toate-i par ca altădată!

Şi păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
“Bulgăraş de gheaţă rece,
Iarna vine, vara trece
Şi n-am cu cine-mi petrece…
Bulgăraş topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc…”

Glasul, înecat, se curmă.
Omul, şovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.

cineva pe lume are nevoie de mine - Virgil Mazilescu

cineva pe lume are nevoie de mine
dragostea mea daca ai nevoie de mine
o dragostea mea daca ai nevoie de mine
gandeste-te la mine
in spatiul cel mai umilit
te-am sarutat eu mortul

fiecare sa-si ascunda ingerul
in buzunar
ca la balci ca la
cinematograful mut
poate zborul va tasni printre zdrente si urechi
eh ce sa-i faci vom fi un biet simbol
si unghiul din toate imposibil

te-am sarutat eu mortul

Rudyard
Kipling
If






If
If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don't deal in lies,
Or, being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise;
If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build 'em up with wornout tools;
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on";
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings - nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run -
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man my son!

sau in traducere


Rudyard Kipling - Dacă ...

Dacă te poti stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântă,
Dacă-ti păstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...
Dacă astepti cu nădejde si nu te răpune-asteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură ...
Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise,
Dacă din gânduri mărete renunti să-ti faci teluri prezise,
Dacă cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...
Dacă suporti să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...

Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o sansă, avutul,
Poti să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată ...
Dacă superb prin vointă fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tăria, să nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...

Dacă multimilor poti să vorbesti cu deprinderi egale,
Dacă, constant, îti păstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacă esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toti îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire ...
Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen si mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toti vei răzbate : om al puterii depline !

Traducere (1967) , Corneliu Coposu

Ia uite..Res,nu te-am mai zarit prin astfel de topicuri.

Niste versuri reprezentative pentru tine [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] :
"Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toti vei răzbate : om al puterii depline !"

little light a scris:Ia uite..Res,nu te-am mai zarit prin astfel de topicuri.

Niste versuri reprezentative pentru tine [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] :
"Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toti vei răzbate : om al puterii depline !"

nu le prea am eu cu subordonarea [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Daca era dupa mine aceste doua versuri le scriam asa:
lumea cu tot ce cuprinde te va respecta
la fel cum si tu vei proceda [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

de fapt cred ca acesta a si fost sensul celor scrise de Rudyard Kipling, dar traducatorul a interpretat cele scrise de el in spiritul mentalitatii lui [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Ei,Res!Te asteptam la off-topic,la "Rima cu ultimul cuvant"...Pe Atractivul vechi ne onorai destul de des cu prezenta. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Lucian Blaga - La mare




Viţe roşii,
viţe verzi sugrumă casele-n lăstari sălbatici
şi vânjoşi-asemenea unor plopi ce-şi
strâng în braţe prada.
Soarele în răsărit-de sânge-şi spală-n mare
lancile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară.
Eu
stau pe ţărm şi-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârşit şi nu-şi gaseşte
drumul înapoi.


(1919)

Gellu Naum

CRUSTA
Oraşul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă
în tot acest timp copiii
creşteau şi puneau o singură întrebare
pe când adulţii nedumeriţi şi superbi
scădeau scădeau surâzând

Despre Prietenie
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Da, mai avem

Ţară de veci, nepământesc de caldă,
Copiii noştri într-un râu se scaldă
Şi morţii noştri în pământ se scaldă.

Munţii Carpaţi miros a Lună plină,
A rouă şi a suflet de răşină,
La care capre negre se închină.

Da, mai avem ceva Carpaţi acasă,
Deşi chiar piatra lor fu lunecoasă.
Aici, N.C. mi-a cerut să zic "Şirul munţilor",
nu că au mai rămas "Ceva Carpaţi",
că suna prea catastrofal
Da, mai avem Mureş şi Prut şi Trotuş,
Şi Olt, şi Jiu şi alte râuri totuşi.

Da, mai avem câte ceva din toate,
Şi râurile noastre prescurtate
Nu se mai varsă în străinătate.

Da, mai avem o limbă, cât se poate,
Cu subiecte şi cu predicate.

Da, mai avem lumini ce luminează
Dacă voim, putem rosti o frază.

La cinci fântâni de le aflarăţi rostul,
Le desfiinţarăm cumpăna vitează.
Dar în adânc e un izvor. Al nostru.

Minunea noastră, ţara noastră caldă,
Copiii noştri dacă-n râu se scaldă
Şi morţii noştri în pământ se scaldă.

Tot ne-a rămas ceva după mezat
Fumul incert pe hornul unui sat,
Şi vreun oraş pitic dar crenelat.

Lui Brâncoveanu i-aţi tăiat cu graba
Şi capul şi copiii. Dar degeaba.

Adrian Păunescu

Ce frumos o recita un baiat din adolescenta mea... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Abba, mă tot macină un gând: nu-mi amintesc poezia aceea minunată a lui Miron Radu Paraschivescu! Cum se numea, oare? Lache, fante de Obor, sau cum?

Rica, fante de Obor! Dar nu asta te macina pe tine...

ABBA a scris:Rica, fante de Obor! Dar nu asta te macina pe tine...

Ba da! Pe bune dacă n-am crezut la un moment dat că-i vorba de Lake fante de Obor!

Deci recunosti ca te macina?