POEZII SUBLIMINALE

Cuvânt înainte


Poezii subliminale? Da, iată că lirica se îmbogăţeşte cu un nou termen din psihologie – pentru a defini o nouă tehnică, oarecum diabolică, de influenţare a cititorilor.
Dar cum funcţionează această tehnică?...
Este oare adevărat că trăim – fără să bănuim – într-o „diversiune” dominată de tehnica subliminalului?...
Este oare ameninţată libertatea noastră de conştiinţă?...
Greu de răspuns precis la aceste întrebări. Ştim doar că prin lectura – preferabil repetată – versurilor subliminale, imaginile poetice vor fi proiectate pe un „ecran” interior cu o viteză mai mare decât poate percepe un cititor obişnuit, fiind astfel fixate în subconştientul său.
Prin tehnica subliminalului, conştiinţa receptorului înregistrează prin lecturi succesive mesaje la nivelul subconştientului. Acest tip de comunicare subliminală încearcă să răspundă unor probleme care vă afectează viața de zi cu zi. Ideea e simplă. Când sunteţi blocat o oră – două într-un ambuteiaj la venirea sau plecarea de la serviciu, nu trebuie să intraţi în panică! Citiţi poezii subliminale, pe un fond muzical relaxant, linistitor, siropos chiar..
Se obţine astfel un efect relaxant garantat, în timp ce subconştientul îţi ordonă: „Lasă-te de fumat!”, „Ai chef de muncă!”, „Cumpără un autoturism BMW!” sau...un hamburger. Mesajele subliminale sunt transmise continuu, încercând să răspundă tuturor problemelor dvs. existenţiale, practic fără să vă daţi seama...
Vă urez lectură plăcută!

Poezii subliminale
Moto:
”You may say i’m a dreamer
But i’m not the only one
I hope someday you’ll join us
And the world will be....”
(John Lennon)


CALIPSO

I
Sirenele cu solzi de sărutări
Topeau un cântec de ceară
Pentru urechile marinarilor
În care-şi fac cuib pescăruşii.

II
Şi-atunci viteazul Ulise dădu poruncă
Să fie legat de umbra catargului,
Iar catargul să fie înroşit în foc
Ţintind să orbească un ochi de ciclop.

III
Venit-au cu vrajă trei pajeri
Cu cap de femeie,sirenă sau nimfă;
Rotindu-se-n cercuri, doar una grăi:
„- Sunt gata, Stăpâne, să fiu a ta sclavă

IV
Ameţit de vin roşu şi de cântecul ei,
Ulise desfăcu platoşa, beat de fericire,
Iar nimfa Calipso i-a străpuns inima
Plină de sare şi vânt, c-o săgeată-ispită.



CALIPSO
(variantă)

I
Sirenele cu solzi de sărutări
Topeau un cântec de ceară -
Ispită-n urechi de vâslaşi
Sătui de-alungat pescăruşii.

II
Şi-ndată Ulise poruncă le-a dat
Să fie legat de umbra catargului,
Iar catargul să fie înroşit în foc
Pregătit pentru ochi de ciclop…

III
În miez de noapte, Poseidon
Lovi cu tridentul în Lună;
Ca stele rănite căzură pe vas
Păsări cu chip de femeie, zicând:

IV
„Nimfa Calipso e cea mai frumoasă!
Viteazul Ulise s-asculte acest cânt -
Iar inima lui, lovită pe mare de vânt,
Să uite - ani şapte - drumu-i spre casă!

Calipso, vrăjită, să-i fie mireasă!”


EMIGRANT (1904 ).

Corabia-şi-nmoaie pânzele,
Prea firavă să-nvingă cetatea
Păzită de valuri crăpate de vânt…
Din pânze răsuflă un geamăt în noapte;
Sărată-i iubirea, uitată, departe.
Moartea şi cerul nu sunt la fel în Spania
Ca dincolo de maluri şi nici
Porumbeii din Santiago nu zboară
Spre ţărm purtând ramuri de măslin.
Emigranţii, pe valuri, credeau în
Noua lor viaţă şi n-aveau habar
Cine-i acel Pablo Picasso,
Un tânăr ciudat şi tăcut,
Care vroia să picteze
Alte pânze corabiei
Prea firavă să-nvingă
Cetatea păzită de valuri
Crăpate de vânt ...


SOLARIS
(Miniatura)
Ochii s-au închis în aburul zorilor nimfe;
Suflarea s-a oprit pe inima caldă, să tacă.
Un cal smulge din trecut iarba uscată;
Un corb pătează cu negru aripa cerului.

Mâinile s-au prins de lumina flăcării iar
Tăcerea se varsă în cripta uitării la care
Paznicii nopţii stau strajă cu suliţi de-argint.

Un cal prinde aripi din frunze ce cad
Din pomul de piatră în care loveşte
Un corb, în aburul zorilor nimfe…

CERCURI

Copacii plini de-atâta Soare,
Copacii plini de-atâtea stele,
Sunt şi mai plini de-atâta floare,
Sunt tot mai plini în nopţi cu iele.

Copacii albi de-atâţia muguri,
Copacii albi de-atâtea vise,
Sunt şi mai albi de-atâtea gânduri,
Sunt tot mai albi de păsări ninse.

Copacii grei de-atâtea roade,
Copacii grei de-atâtea ploi,
Sunt şi mai grei de-atâtea şoapte,
Sunt tot mai grei de aripi moi.

Copacii plini şi albi şi grei
Adună-n cercuri anii mei…

TĂCERI

S-au copt ploile-n copaci şi
şerpii urcă-ncolăcit spre cuiburile ude;
lumina sticleşte-n ochii puilor sacrificaţi
iar fluturi cu ciocuri de oţel
doboară seminţe de polen în iarbă –
o dulce pradă, tăioaselor furnici.

Aşteptând, plutesc în vis, iubito:
delfinii saltă-n apele ochilor tăi,
purtându-mă tot mai aproape de ţărm.


PEISAJ DE IARNĂ

Un corb răneşte aripa cerului trecând
Limpede peste albul fulgilor căzând;
Cu urlet din urlet se cheamă pe rând
Trei lupi ispitiţi de cerbul rănit, sângerând.

Închise în globuri de sticlă plutesc dimineţi de zăpadă;
Pe drumul de codru, în taină, curg sănii cu urme de şerpi.
Ascunsă în blănuri, frumoasa mireasă se-ntoarce să vadă
Cum satul se pierde, topit în privire, prin ramuri de cerbi.

CRISTAL ÎN NOPŢILE ALBE

Limpede peste albul zăpezilor
Străpunge noaptea aburul cald
Al cailor în galop.

Limpede sub sticla Lunii
Curg sănii pe căi argintii.

În nopţile albe se-neacă şi marea,
În nopţile albe se-nvălură munţii,
În nopţile albe îşi varsă culoarea
Şi caii şi lupii şi aripa nunţii.
Limpede sună clopoţelul în
Lacrima miresei,
Şi fulgii căzuţi
Acoperă urma-i.