POEZII ZEN - CÂNTECUL LEBEDEI

CÂNTECUL LEBEDEI
Poezii – Zen și Aflorisme

Poezia n-are treabă cu adevărul.

Sculptura - în trei dimensiuni, pictura - în două dimensiuni, poezia - în altă dimensiune.

Ascult cântecul lebedei
Pe lacul care a acoperit
Orașul adormit.

Când Maestrul vorbește,
Ascultă-l!
Când Maestrul tace,
Ascultă-l!
Când nici nu vorbește,
Nici nu tace, ascultă-l!

În fața Maestrului,
Doar un singur lucru contează,
Dar nu vei afla niciodată
Care-i acela...

Maestrul nu poate să te învețe nimic:
Trebuie să înțelegi singur.
Nu-l întreba pe Maestru
Dacă ai înțeles, findcă
El nu știe!...

Nu-i nicio diferență între
Maestru și discipol,
Numai că doar
Maestrul știe asta.

Ca să poți aplauda
Cu o singură mână,
Trebuie doar să împingi
Aerul, cu forță, de jos în sus.
Apoi, foarte rapid, de sus în jos.

Zgomotul făcut când aplauzi
Cu o singură mână se aude
Într-un univers paralel.

Pot rosti cuvinte
Cu ajutorul cărora
Să tac... politicos.

Te culci, adormi
și nu știi ce vei visa...
Te trezești dimineața
și nu mai știi ce-ai visat...

Într-o seară, un fluture
S-a îndrăgostit de-o efemeridă.
Dar a fost prea târziu!...

Când stâlcești
Limba maternă
E ca și cum
Ți-ai bate mama.

Într-o prăvălie
Erau mai multe colivii.
Dar nici o pasăre.

Într-o prăvălie
Erau zeci de colivii.
Cea mai mare colivie
Era chiar prăvălia.

Viața e tot ce ți se-ntâmplă
până când mori...
Moartea e tot ce ți s-ar fi putut
întâmpla dacă ai mai fi trăit...

Nu te lăsa cuprins de panică:
Ea este deja în tine!
Nu te gândi la moarte:
Are ea grijă...

Odihna se varsă în trup
Până când ultima picătură
Nu mai încape în paharul
Plin ochi de truda vieții.

Nici o culoare nu dăinuie.
Poate doar griul...

Târziu în noapte,
Mai am câteva
Gânduri obosite
Ce nu vor s-adoarmă.
Așa începe insomnia.

Dacă înghiți prea multe
Cuvinte otrăvite,
Poți muri ca de o
Boală fără leac.

Până la urmă,
Toți ne pierdem în
Labirintul nostalgiilor.

Iubirea e o oază în deșert
Și noi, bieți călători însetați.

Orice făgăduință
E ca o piatră
Aruncată-n lac:
Pleosc!

Grozav mă doare
Plânsul care
Nu se vede.

Un urlet de frică,
de disperare, de durere
poate sfâșia mai rău
decât un cuțit...

La început, poporul orb
Se lasă dus de mână
De Marele Conducător.
Mai apoi, se lasă... mânat.

Fiecare iluzie,
în cuibul ei,
așteaptă cu ciocul deschis...
Și noi le hrănim,
pe rând,
Regurgitând
Speranța.

Visez livezi roditoare
La Polul Nord,
La Polul Sud...
Primele gânduri
Ale unui rai viitor.

Umbra nu e niciodată clară –
Lasă o urmă de îndoială
Acolo unde lumina e precisă.

Pietrele și copacii călătoresc
Atunci când răsare Luna:
Biete umbre hoinare...

La umbra unui ceas târziu,
Nisipul din clepsidra vieții
Se scurge în pustiu...

La gâtul nopții –
Un colier de stele
Și Luna – pandantiv.

La malul mării, până în zori,
urmele pașilor tăi pe nisip
vor fi șterse de razele Lunii.

Umbrele nopții pier
Alungate de lumina
Crinilor din grădină.
Prea dimineață...

Ochii iubitei se dizolvă
În azur.
Părul ei, în asfințit,
Roșu.

Între noi,
un zid de cenușă:
Iubire arsă.

Când tăcerea și-a țesut
Pânza de păianjen
În întuneric,
Orice cuvânt rostit
E o pradă ușoară.

Îmi șterg lacrimile
Cu alte lacrimi,
Așteptând.

Ochii vorbesc
Când nu mai găsim
Cuvintele.

Când rupi o floare,
țipătul ei tăcut,
fără să vrei,
te doare!

Țăranul, acest
Gravor cu plugul...

După țipete,
Pescărușii îmi par
Mereu disperați.

MULȚUMESC CELOR CARE AU AJUNS CU LECTURA PÂNĂ AICI.
FLORIN

Motto: concluzia este momentul cand te-ai saturat de gandit .


Iti aminteste de ceva? L-am gasit pe undeva...

Nu stiu de unde vii, nu stiu cum ne-ai gasit...
dar iti multumesc ca ni te-ai alaturat.

Te citesc cu placere! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

STIMATĂ DOAMNĂ AURORA,
V-AM GĂSIT DATORITĂ DVS.
MULȚUMESC PT APRECIERE.
ȘTIIND CĂ EXISTĂ UN CITITOR, VOI CONTINUA SĂ POSTEZ ȘI ALTE CREAȚII
LITERARE.
TOATE CELE BUNE, FLORIN

Da am citit cu mare placere,multumesc frumos:)

Geta Molnar!