POEZII FISTICHII

AUTUMNALĂ

La o margine de drum,
Creşte pomul cu timizi,
Doi ţărani îi dau cu fum,
Ca să-l scape de omizi.

Când se coc timizii, toamna,
E prilej de sărbătoare,
La cules, cu toţi dau iama,
Ruşinoşi, nevoie mare!…

Ca să vinzi timizi la piaţă,
E o muncă de ocnaşi,
Dar cu ei faci o dulceaţă,
Bună pentru papanaşi.

VOIOŞIE

Ne-am sculat de dimineaţă,
Am luat un ac şi aţă
Şi-am pornit, cu mic cu mare,
La cules de degetare!

Degetarul cel mai plin
Cade singur, din senin!
Degetarul cel mai copt
Pică, după ceas, la opt.

Şi apoi, mai pică două,
Peste-o oră, fix la nouă.
Azi, puţini mai sunt în stare
Să culeagă degetare!…


LECŢII DE VIAŢĂ

În curtea lui, omul cultivă
Păsăroase şi porcoase,
Aranjează mieii-n stivă
Şi din pomi culege oase…

Dacă sapi un şanţ la vie
Şi torni apă milenară,
Vei obţine-o razachie
Pentr-un şpriţ, uşor, de vară.

Pe ogoare cresc înalte,
Printre crumpli şi dovleci
Foarte numeroase plante
De cules făr’ să te-apleci.

Par ezamplu, cucuruzul,
A fost strâns atâta timp,
De elevi, cu-autobuzul,
Scoşi din şcoli la munci de câmp.

Aceasta e povestea tristă,
Despre un sat uitat demult,
Cu doi bătrâni şezând pe prispă,
Crezând că doar li s-a părut...


LA NOI ÎN SAT

’eri-n satu’ Tri Coceni
Or vinit tri miliţieni,
Ce-or chicat în nas, pe şanţ,
C-or beut ş-ultimu’ şfanţ,
La crâşma lu’ Moş Axinte,
Unde be’ dom’ Preşedinte,
Cu Popa şi cu Primaru’,
Cu sticla şi cu paharu’...
Şi-uite-aşa s-opri ancheta,
Până Tuşa Lisaveta
Îşi găseşte bicicleta,
Cumpărată din oraş
Şi furată mintenaş...