Picatura in imensitate

LUNA AMARA

noaptea este acoperita
ca un pian inchis
cu o <i>nocturna</i>
a lui Chopin
incepe sa se aseze colb sur
luna ursuza amara
din portelan
cade si se sfarima
lasind pe cer
o gaura
si un cui.

orasul era batrin
si plin de zdrente
prin care intra frigul
invaluit in nostalgii
sinucideri
insomnii
lehamite
toate strazile duc
spre cimitir.

strigoii
s-au trezit
auzind zgomotul
parasind sicriiele
venind
spre case
sa suga
singele vinului.

<img src=https://2img.net/h/oi45.tinypic.com/se12f6.jpg>

geta, vezi ca ceva nu e in regula cu pozele pe care le pui in josul poeziei.

poate aici nu se pun ca si dincolo? intreaba-l pe Franz

Am dat exemplu la "Noutati pe forum" cum se pun pozele.

aurora a scris:geta, vezi ca ceva nu e in regula cu pozele pe care le pui in josul poeziei.

poate aici nu se pun ca si dincolo? intreaba-l pe Franz

ok multam:)

trec printre copacii
cu oase subrede
patrunsi de gindul
iernii
noaptea pluteste
spectral
inghetata
o stea cade
si inca una
sprintene
nu triste ca frunzele
de pe pragul
intunecat al prapastiei
sufletul e ca o lance
aruncat spre cer
ciobeste luna.

cade zdrentuit
gol
sur
slab
lung
degeaba
a avut pasi de fier
si armura.



[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

am gasit o biserica
o luminare alba pilpiie
nelinistita
straniu
se ridica in ea
din morminte
vechi superstitii
<i>sa nu furi umbra celui viu
nu-ti face tie chip cioplit</i>
acolo ca si in cimitir
nu exista calendare
decit aceeasi noapte
rezemata-n cirja
cu barba de plumb
si sprincene
de ceata.

lacrimi lungi
lunecau in gat
umplind sufletul
de iarna si crivat
nu-l vedea nimeni
straiele erau cernite
ca si noaptea
doar bocetul huhurezului
si pustiul vintului
se aud
inghetate.


[img][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

atunci cind pleci
da-mi
piinea ta
are formele sufletului
meu
imi acopera greselile
topindu-le
in aburul dulce
ca laptele de mama
ramin in camasa de matase
alunecind
pe aripa albastra
in par norii impletesc
stele si spice
cununa de griu fara chipul
tau
in coltul de rasarit
al bobului
neincoltit.

norii rodati de
vreme
se destrama
incet
de smaltul boltei
doar fulgii cad
neobositi
in rochii tiparite
cu flori roz
si sorturi
cu volanase
purtind saluri de casmir
albastru
malote si cercei
din simburi de sticla
lungi
pina la glezne
ajung pe luciul parchetului
de stele
dansind cadril
doar carul mare
scirtiie
incet pe drumul
moale de pulbere.

doar tu frunza a vietii
mele
imi
maturi obrazul
cu penele tale
albastre
de soim
cind aripile ti-au obosit
eu imi aplec ramurile
asupra ta
stau nemiscata
vad ploile spalind
geamurile pe din afara
si hornurile pe dinauntru
in spatele pleoapelor
mele.

azi a nins cu alb
esti un strain
un chip pictat
alungat de pe cer
niciodata n-ai
sarit gardul
cu soarele
si dintii lui
in spate.

noaptea doarme
in cearceaful de
plumb
o patura groasa
de nori cenusii
se agata de cer
sfisiata de turturi grei
casele se baga
una in alta
isi dau mina
prin miezul intunecat
ochii sunt obositi
si retina ustura.

lumini sunt gata
sa aprinda pintecul
cerului
vislesc spre
nord
magnetic
luna se intoarce
incalzindu-si
miinile
de stelele
facute ghem.

o bucurie vie
imi intra-n nari
ma mingiie pe frunte
ma saruta pe obraji
ma imbratiseaza
imi racoreste
palmele fierbinti
dupa ce-au lovit
scurt
coboara in plamini si
maruntaie
patrunde ca o sageata
durereoasa
stirnindu-mi lacrimi
de matase si sare
ele s-au trezit din somn
dind din coate
genele le pune
piedici le rastoarna
peste teii din
buzunarele inimii mele
si lutul crapat.

azi stapineste raul
si minciuna
imi sta-n git
as vrea sa o sfarim
in adevaruri marunte
sau praf
sunt fara putere
o forma dureroasa
a trufiei
imi da tircoale
ca un leu
care racneste
pe cine sa-nghita.

nu pot ierta
atacul
de fiara neimblinzita
a destinului
cu singele meu
neprihanit si
cinstit
cerul s-a scufundat
soarele s-a stins
stelele au plecat plingind
pe umarul meu
taiate de dispret
ignoranta
si de cioburile lunii
pamintul s-a crapat
de rusine
inghitindu-ma
in adincul fara
fund.

prin perdeaua impletita-n
ceata
pindesc o planta
descopar secretul
clorofilei
singele verde se naste
dulcele suc al
ei
urca in sus pe frunze
scapindu-le
de zapezile vesnice
asa precum sufletul
meu
isi scutura colbul
si alearga
nepriponit
gindurile nu mai sunt
adincite
in tainele pamintului
meu
greblat atit de
fin
de unghiile tale.

ai vazut vreo furnica
plingind?
un fluture
suspinind?
nici ploaia nu plinge
totdeauna la fel
isi sterge ochii
cu o esarfa fina
se prelinge
printre sprincenele-ncruntate
ale soarelui
citeodata scoate
un cearceaf
ce nu-i deajuns sa stavileasca
lacrimile
unei vaduve neconsolate
alteori
prosoape colorate
se chinuiesc sa puna dop
potopului
ce cade din
samovare ciuruite

noaptea isi pune
ciorapii de matase
si paltonul
incheiat la patru stele
se pudreaza cu funingine
cu degetele lungi
se parfumeaza usor
din buzunare arunca
faina inghetata
plesnind din cozi
de ger
tipind
pe guri de crivat
peste streasina pamitului
cu turturi
tinind loc de dinti.

aceasta doamna
se face nevazuta
zace inghetata
fara palton
stelele au adormit
agatate-n gardul
cetii.

dincolo de lume
un balet
decorativ
in straie albe
prin care trec lebede
negre
cu penele la subtiori
in pas solemn
ca cei care merg la altar
atingind
muzica sufletului
gindul
umple
golul
si
ranile asteptarii.



ele dispar incognito
aud cioburile
cerului
si vad
stele aprinse
unele negre
desurubate
in noapte.

soarele se trezeste
cu noaptea-n cap
nu a ajunge sa se spele
ramine cu pete de intuneric
ca un dalmatian
mai tirziu
se freaca
din
savoniera
seninului
si se sterge
cu un prosop
de nori.

pe inserate se lasa
in asternutul zarii
dupa ce
a facut o baie in
mare
impreuna cu valurile
verzi
si zimbete de spuma.

resturile sufletului
scîrţîie
precum zapada geruita
in peretele inimii
montez
o bucata de plastic
roz
in rama sertarului
defect
din cind in cind
vintul rece
o umfla ca o vela.

iarna se instaleaza
in costum si cravata
firava
atirna ca pe un umeras
apare din noaptea
ridata si
cu suvite
incilcite lovindu-mi
obrajii
se aseaza pe banca
verde scorojita
din mine.

cortina cade
grea
ma intorc
sa miros
praful scenei
un bec chior
imi zimbeste
trist
ca fileaza
reflectoarele au
adormit
pe ginduri
strapontina
ma asteapta
sa-mi asculte
viata
cu tesuturile
cotradictiile
deziluziile
inchise
in inima
rugaciunii mele.

noaptea se zgiieste la fereastra
sta ascunsa dupa usa
cu rasuflarea oprita
asteptindu-ma
singuratatea
e in drum spre mine
intirziind la intilnire
astept sfertul academic
impreuna cu o cafea
si povesti incilcite
pe care sa le asculte
neclintita
parca ar fi duhovnic
eu pacatos.

ne prind zorile
lumina trage sageti
in perdele
rasuflu usurata
de poveri si cosmaruri
singuratea a uitat de mine
rataceste prin ceata
e pretutindeni si nicaieri
o simt
e ca un spin dezradacinat
care nu stie
de unde a fost smuls.

un intuneric mut
fara miros
mi-e teama ca atingerea
liliecilor noaptea
frunzele toamnelor
rosii
cad peste umeri
frunte
si pamintul
inimii mele.

jarul s-a stins
o pata rosie
lumina candelii
are luciri de gheata
un pendul bate
dintr-un oras
subpamintean.

pleaca noaptea
cu colb pe calea lactee
ducind aroma tamiiei
pe acoperisul
cerului.

<img src=https://2img.net/h/oi50.tinypic.com/34xqjbr.jpg>

sufletu-mi spinzura
intr-o sulita
singele picura din rana
peste gindul tau
nesosit inca
minjind draperiile
inimii
in toate colturile
infasurind si lacrimile
nedormite
frinturi de suferinta
se desfac
din podul
vietii
timpul sta suspendat
aici.

am cusut-o
i-am lasat teii in buzunare
visele in captuseala
gri
urmele degetelor tale
pe reverul ingust.


<img src=https://2img.net/h/oi34.tinypic.com/et8y76.jpg>

luna urca pe fisii de argint
in graba
spre cer
naluca soarelui
in asfintit
oprita pe cocoasa
pamintului
disc rosu
in clipa cind se
arunca in gol.

marea se farminta
blestemata
un fulger despica
pamintul in doua
cutremurul durerii
elibereaza
oceanele
incorsetate
dind la iveala
insule necunoscute.

in scoica inimii
voi tine la pastrare
toate cite le-am suferit
visele care mai fac aripi
uneori
si o asez
pe plaja lina
cu bobi de nisip
roz.

dorm pe un pat de petale
in invalmaseala cosmica
fiecare suflet are planeta lui
degeaba alergam
sa ne facem viata
fara sa ne purtam crucea
prin inertie.

astept o aripa straina
sa-mi mingie sufletul
nepatat
sa zbor peste ape
si peste orasul
ce reinvie toamna
sa ma rog in biserica
galbena
vitralii
cioburi
pe cer.

caut miinile tale
crengi infrunzite
cind le ating
ma ofilesc
ti-e frica de movila
unde m-ai gasit
spre seara
desculta
sfirtecata
cu urme de mormint
sapate in mine.

ai taiat iubirea
ca pe o lumina
candela inimii
luind forma
raului
minciunii.

<img src=https://2img.net/h/oi46.tinypic.com/2cxajb6.jpg>