Picatura in imensitate

iubirea e o fată dezmăţată
şi-a lăsat pudoarea la garderobă
în sufletul meu
fluturii prinşi în ace cu gămălii
se zbat ca o ultimă pedeapsă
inima aleargă de-aiurea pîndind primăvara
smulge ramurile vicleniei şi răutăţii
crescute in pămîntul ei
se spală pe mîini şi se aşază pe pragul ierbii albastre
ca-n faţa unei rugăciuni
şi-apoi imi şopteşte
că-n viaţă singurul lucru curgător e amintirea!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

văd sub pleoape şi în frunze
gîndul tău care iese pe ascuns din
zidurile crăpate ale tăcerii
a venit şi suferinţa ei
cînd gura se usucă
şi buzele se lipesc pe cer.

privirea mi-e dusă după o pădure de tei
din care picură cald căutarea
dincolo de bine şi de rău
eşti tu, tată
absenţa ta nu e blîndă
tăcerea e iubire amară
tîrziu am găsit însemnările tale
pe inima suspendată din camera mea.

să nu scoţi nici un suspin

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

pe coridorul gândului e desenată o umbră
umbra mea din copilărie
rîde în cascade
ca un clopot răsturnat
pe care se învîrt halucinant
lucruri
josnice şi dispreţuite
viclenii
par strălucitori
dar sufletul lor
e mai murdar decît
noroiul slinos sau otrava ce poartă moartea.

Au vîndut
iarba de la mine pin la tine
florile cu marginile n zori
pădurile de tei in răsăritul tălpilor noastre
aripile calde peste innoptarea ta
lumina la rugăciune
ochii orbilor strînşi pe cer
mîinile care framîntă lutul.



mută
îmi strîng haina scumpă a răbdării
sufletul zbîrcit
pămîntul crăpat al inimii
plec
spre calul meu de lemn.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

pe acoperişurile grele de vise
grădinile din ceară îşi vînd simţămintele
şi-apoi pleacă puţin, dincolo,
unde nasc primele lacrimi fără durere
acolo, în temniţa pămîntului
privesc lumea furnicilor
şi pictează în praful tău
părul pe care nimeni nu o să-l mai pieptene
în dansul nemişcat al spinilor.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

amintirile ard
în spuza focului răcit de mult
vor să termine ultimul rol
intră în culisele vieţii
ca într-un parc
unde plouă
degeaba
acolo nu cresc arbori sau oameni
doar măştile lor.

carnea unei statui a fost sfîşiată
ea n-a murit
agonizează acolo unde suflul creaţiei
mai stăruie
în acele pietre sfinţite cîndva
de mîna omului
caută printre crengile somnului

un cuib al resemnării.



[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

la capătul unei îmbrăţişări în zadar...
îşi face cuib o pasăre
din iarbă uscată de la mine pînă la tine
şi zodiile noastre pe brumă de deochi
sprijinit de stîlpi din lut.

să intrăm sub cer
cît mai bine
într-o frunză de vînt
fugim de rănile spirală din inimi
ne pune între degete sub formă de linişte
aruncat într-un vis
cu marginile-n nori.


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

povestea mea umblă-n cîrje
cad amintirile peste trei crengi
şi-un gînd
ţi-am văzut privirea aşezată
în colţ pe coji de nuci.

am trecut prin ochiul tău
legat de inimă
am văzut pînă la retina
pleopa sticloasă cade
peste cărarea de vînt verde
bate cu vîrful pantofului
pietrele care te-au lăsat să pleci
poate te-au ascuns
pentru o vreme

la margine de vis
veghează un făt-frumos
pe un cal de amintiri
privirea lui este la cinci gene lăsată
el coboară noaptea
trece prin lună
şi stele de timp.

îmi pune în palmă visul
şi secundele
care alunecă adînc sub pleoapele
nedormite.

doamna T. şi-a pierdut mănuşile
de vară din dantelă
e fericită acolo
cald,curat,muzică
halatele colorate suplinesc frunzele.

păsările se obişnuiesc în captivitate
doar aripile li se atrofiază treptat
în loc de cintece scot note false
ca profu' de muzică din liceu.

pe ea o cred toţi bolnavă
pentru nişte mănuşi pierdute
una singură de ar fi găsit-o
le-ar fi aruncat-o
semn că are imaginaţie.


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

am strivit nucile cu dinţii
simt gustul verde amar
cît ne trebuie nouă pentru
o mînă
de dragoste.

azi îţi las scrisoare
în frunzele galbene
pe strada în apropierea cerului
te văd cu o fetiţa de mînă
aveţi pelerine cu toate ca nu plouă .


plec spre spitalul unde
se operează gîndurile
cele rele se pun în ghips
aici o să mă fac bine
mai ales că durerea e undeva afară
iar ochii înfloriţi
sfirsind
precum iubirea de o vară....


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

se ofilesc grădinile din cer
frunzele
se prefac în fotolii şi măsuţe
la umbra unui gutui japonez neînflorit
doamna T.acuza o durere de cap
nu vorbeşte mult să nu facă laringită
nu strănuta să nu împrăştie microbii
se aşează şi priveste umbrele colorate.

frunzele se bat pentru un loc mai bun
unele se înghesuie sub un pantof credincios.

eu am rămas sub o streaşina
cu gînduri uscate
nu pot să-mi scriu sufletul
pentru că mi l-ai furat.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

mă amestec cu umbra ta
şi cu fiecare încheietură
te zidesc pe dinăuntrul meu
bucuria de a nu fi singură.

hoinăresc prin fericire
ca o pană roşie
spre locul unde cerul săruta marea
eliberat de naşterea iubirii
într-o albă iertare.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

aer rece stele îngheţate
ursuză luna apare amară
oraşul tăcut
care îşi plimbă străzile
braţ la braţ
în acelaşi loc
draperii de fum
se dau în lături
ca aripile ce ridica lumea deasupra
cuiburilor zburătoarelor.


undeva valurile imense se
lovesc în marea zăvorîtă cu
toate vînturile aspre-n ea
aburi albicioşi
norii căzuţi
încercînd să se ridice
inutil.

pomi şi case topindu-se
în pînza destrămată a zorilor
zeci de ferestre mişcătoare
aşteptînd griul zilei
coborînd în mers de ploaie.

mi-am împachetat viaţa
zilele îngălbenesc în fiecare toamnă
ca şi amănuntele
i-am smuls ramurile răutăţii
nu a avut nici un os fracturat
ea s-a hrănit cu pîinea vorbei
şi flori presate.

am lipit-o cu fum
am pus-o în cutia cu vise
dinspre geamul tău.

în piaţa cu trotuare fericite
dalele devin plante
se văd umbrele înlănţuite
ale zidurilor gotice ciuruite de <i>neliniştea</i> clopotelor
în spatele lor
mă zbat în arborele întunecos
pe crucea lui să-mi vindeci rănile
neîmblînzite ale destinului
te scuturi de frunze să-mi faci pat.

caietul nopţilor păstrează
cu sfintenile
întîlnirea noastră tainică
nu bate toba precum ploaia
luna cade peste tîrgul scăldat
de lumina licuricilor
şi vaietul greierilor.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

în pămîntul inimii
înfloresc teii
cu rădăcinile răbdării
lacrimile din potir
i-au udat
să nu încerci să inoţi
în gîndurile mele
cu faţă ta suptă ca un plic sigilat
mi-e frică de tine
semn de întrebare
agăţat în copacul vinovăţiei.

e timpul ploii din camera pleoapelor
peste seminţele şi muşcăturile
de măr
atunci va fi înţeleasă candela aprinsă
care nu vrea să strălucească
ci să facă doar lumină.

vîntul cu ochi scînteietori
şi buze crăpate
îşi împleteşte cozi lungi
din iarba smulsă pînă la sînge
loveşte în oglinzi şi ceasuri
surpîndu-le peste clapele
pămîntului nemîngîiat .

pe mănunchi de adieri
luna se înalţă în creştetul cerului
mîinile reci o pudrează
cămaşa din mătase zdrenţuită îi
alunecă pînă la călcîie
degeaba fluturii nopţii nisipii
îi aduc butonii.

marea zace neîntinată de spumă
suptă de reflux la buza ţărmului
confuză o stea întoarsă în sine
îşi cercetează amintirile
lacrimi neplînse cad peste ea şi
spinările caselor.

gîndurile rotitoare
sapă-n carnea sufletului
ploaia s-a oprit
şi-un cer de plumb
mi-atârnă-n gît
trecutul meu suferă
frescă estompată
de sudoare şi lacrimi
existenţa...ce joc bizar,
drumuri paralele
A sau B
destine, destinaţii, diferite.



bicicletele noastre
stau îmbrăţişate în iarbă
cu picioarele sfîrtecate de mărăcini
în urzeala fluturilor
galbeni.

din mîna nopţii
cad şiragurile de mătănii
clipele cu ochi de cucuvea
marea zbucimată
se limpezeşte în lacuri
munţii stau pe praguri
de altar şi aşteaptă clopotele
cu lumina
după o noapte îngheţată
cu pelerina fluturînd pe umeri
ca nişte aripi.

prin hîrtia ceruită
a ceţii
se zbate rădăcina dimineţii
cu mîinile căzute peste genunchi
ca o statuie chinuită a melancoliei.

lumina vine de la o candelă
aprinsă la icoane
peste gropile cu scînduri albe


<img src=https://2img.net/h/oi25.tinypic.com/24n3bl3.jpg>

prin piaţa veche
părăsită a catedralei
viaţa plînge
cu privirea ameninţătoare în doliu
descoperă
pe marginea incomodă a fîntînii
sufletul neclintit
şi-i ascultă murmurul stins.

casele cu acoperişurile
povîrnite se privesc sever
îşi trimit nepăsătoare
una alteia ecourile ceasului din turn
zidurile se lovesc
nu mai adăpostesc rugăciunile
fluturilor albi.

inima e grea ca o amforă
umplută cu lut
toate încheieturile au arsuri de ger
fruntea transpiră în valuri
lăsînd un gust sărat
în colţurile gurii
pleoapele se zbat peste ochii roşii
tăcerea e sigură în faţa icoanelor.



<img src=https://2img.net/h/oi27.tinypic.com/2wqubsn.jpg>

prin uşi de sticlă
păşesc în noapte
frigul îmi ţese cămaşă
ascunzându-mă
din pătratul unei ferestre
o fringhie leagă bisericile
înfrigurate
întunericul le adoarme
şi-mpreună cu sfinţii de pe pereţi
sfinţeşte-n vase de marmură
noaptea
lumina ţese covoare
pe-o lespede printre
cruci din abanos
iar luna
toarnă-n rame de-argint
clopotniţa ghintuită.


smulg o floare
de pe veşmîntul unui sfînt
o aşez lîngă lacrima cerului
căzînd în mare
prin ochii tuturor
ce stau să o prindă.


<img src=https://2img.net/h/oi30.tinypic.com/2i1p9o1.jpg>

calc pe asfaltul crăpat
peste starea lui de spirit
pe destinul care nu-l cunoaşte
umezit de ploaia care nu are forţă
să-l spele.

printre casele
vechi
urîte
urîţite
de înghesuială şi timp
bolnave de reumatism
o boală ce te ia cu rece
din pivniţă cu igrasie
pînă în pod unde vine rugina.

cele cu două etaje sunt grele
tronează că nişte aisberguri de cenuşă
peste cele mărunte
îngropate-n pămînt
mirosind a gaz şi ulei rînced.

<i>tot e ca niste vase comunicante golite
de gînduri şi suflete.</i>

<img src=https://2img.net/h/oi45.tinypic.com/n6ukr6.jpg>

pe cer
lipesc
flori matinale
insetate de roua
flori de amiază
amatoare de ore
fierbinţi
flori vesperale
nostalgice in amurg
sa fie vesel.


soarele se pregăteşte
să moară
o singură clipire
ar nimici
această lume ireala.

în cuibul furtunii
vîntul s-a îmbolnăvit
şi zace.

norii vin grăbiţi
coboară pe pămînt
pe firele ploii
casele albe stau în apa
pînă la brîu
podurile
gem din încheieturi
oamenii tac amar
în puternica muţenie
a cerului.

lumina cenuşie
a zorilor
se tîrîie în jurul meu
îmi murdăreşte
pereţii sufletului
alunecînd ca un frig polar
prin transparenţa lui
păsări cafenii
lovesc cu aripile mari
pînă cînd visul de sub pleoape
se sfărîma
iar eu îmi dau întîlnire
cu eternitatea.


lumina cenuşie
a zorilor
se tîrîie în jurul meu
îmi murdăreşte
pereţii sufletului
alunecînd ca un frig polar
prin transparenţa lui
păsări cafenii
lovesc cu aripile mari
pînă cînd visul de sub pleoape
se sfărîma
iar eu îmi dau întîlnire
cu eternitatea.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]