Picatura in imensitate

deschid fereastra dubla
in ciuda vintullui
dincolo de pajiste
orasul lumineaza sub ceata
o cladire strimba urmareste trotuarul
ingust
soarele deseneaza
harti pe cer
cu norii
acesti monstrii cenusii
cu spinari greoaie.



miezul magnetic
si
pamintul
fredoneaza aceeasi
melodie
rascolita sonor
ca un petic de vraja.


promisiunea de-o viata
haina scumpa a rabdarii
isi face cuib
in
inima mica
ascunsa-n
cochilia sidefie.

trec prin piata pavata
aud
clopotele bisericilor
sunet ciocnindu-se
de vazduhul incremenit
ca un val taiat de stinca
Doamne ,invie aripile rupte
si reda risul stralucitor
inimii.


am intrat pe o strada ingusta
casele inghesuite se uitau
una la alta
ignorindu-se reciproc
ca oamenii
atunci intreb
de ce teii sunt salcimi?
sau lalelele au ghimpi?.



o singura lampa cu gaz
ardea posomorita
cerul trist era inghesuit
intre stresini
aud un vint negru
atingind catifeaua muschilor
lampa se stinge .


cerul este frate
cu sufletul meu
imi daruieste speranta
cu fiecare deschidere a
gurii
si vad
raiul.

din mîna nopţii
cad şiragurile de mătănii
clipele cu ochi de cucuvea
marea zbuciumată
se limpezeşte în lacuri
munţii stau pe praguri
de altar şi aşteaptă clopotele
cu lumina
după o noapte îngheţată
cu pelerina fluturînd pe umeri
ca nişte aripi.

prin hîrtia ceruită
a ceţii
se zbate rădăcina dimineţii
cu mîinile căzute peste genunchi
ca o statuie chinuită a melancoliei.

lumina vine de la o candelă
aprinsă la icoane
peste gropile cu scînduri albe
ca sicriile neîmbrăcate.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

oasele ma ard

topite in suflet

flacari mici stirnesc

o viata framintata

precum lutul

fara

saminta

teiul fara radacina

fagurele fara miere

miri fara altar.


m-ai imbracat in

haina

cu

spini

in buzunare

m-ai aruncat pe-un munte

spunindu-mi

ai rabdare

ai plecat pe calul

albastru de ceata

cerul se stinge

peste pamintul inimii

crapat de neploi.

gîndurile rotitoare îmi
scormonesc sufletul
ploaia s-a oprit
atîrnă ca un cer de plumb
în gît
trecutul se poate vindeca
ca o frescă estompată
ce joc bizar e existenţa
două drumuri paralele
A în loc de B
deosebire de destine.

bicicletele noastre
stau îmbrăţişate în iarbă
cu pupilele dilatate
în urzeala fluturilor
galbeni.

google_protectAndRun("ads_core.google_render_ad", google_handleError, google_render_ad);

toate culorile

ard

si soarele cade

rotund

spre norii care-l astepta

pe ultima treapta

a scarii apusului

cu portile deschise.


de dincolo de soare

se deschide un triunghi

in degradari de carmin

punctele cardinale se intuneca

in umbre

si o briza

cu pete pe cer.


tiuitul greierilor ciupesc tenul

curat

al inserarii

luna apare trista

in virful unui castan

o dor timplele

din ochi o lacrima sta sa cada

inghetata

dar nu-i da drumul

peste pamintul

adormit.

vîntul cu ochi scînteietori
şi buze crăpate
îşi împleteşte cozi lungi
din iarba smulsă pînă la sînge
loveşte în oglinzi şi ceasuri
surpîndu-le peste clapele
pămîntului nemingîiat .

pe mănunchi de adieri
luna se înalţă în creştetul cerului
mîinile reci o pudrează
cămaşa din mătase zdrenţuită îi
alunecă pînă la călcîie
degeaba fluturii nopţii nisipii
îi aduc butonii.

marea zace neîntinată de spumă
suptă de reflux la buza ţărmului
confuză o stea întoarsă în sine
îşi cercetează amintirile
lacrimi neplînse cad peste ea şi
spinările caselor.

google_protectAndRun("ads_core.google_render_ad", google_handleError, google_render_ad);

O fetita mica de vreo doi anisori se numea Eliza si avea ochelari cu rame roz si arcuri sa nu-i cada de pe nas.

Nu stiam cum sa-i fac pe plac ca era atit de retrasa si se juca singura cu toate barbistele si cu sora ei.

Intr-o zi Iulia vecina a venit pe la noi si Eliza si-a acoperit
capul cu frunza colocaziei si tot spunea "ca la coafor",pe mine m-a
pufnit risul iar ea de sub ochelari imi zice adu si "ujul" mami.

De ziua ei a primit cadou o papusa cu ochelari si cu o suzeta ,daca suzeta iesea din gura papusa incepea sa plinga "mama",mama".

Intr-o noapte destul de linisita aud ca prin somn "mama lor de
nesimti" cum lasa copilul sa plinga,tatal Elizei ii injura pe vecinii
din blocul vecin crezind ca plinge un copil.

Eu sar ca arsa ,ascult si aud un plinset de copil din ce in ce mai stins.

Alerg in camera ei si-mi dau seama ca papusa plingacioasa nu avea suzeta in gura si bateriile s-au descarcat de atita plins.

Adorm fericita asa cum sunt si acum cind o privesc.

inima mi-e grea ca un pendul
oprit
în penumbra capelei
diavolul a îngenunchiat în
spatele tău
ţi-a spus :
-tu n-ai suflet
te faci că te rogi
nici măcar nu şti să o faci
proştii se dau în vînt după
umbra ta imaculată
legată de lanţurile urii.

eu mi-am îngropat faţa-n palme
m-am rugat crezînd că nu mă vezi
îmi doream un bine uşor
ca o bucată de pîine.

frunze moarte cad
in pustia toamna
sufletul mi-e vested
si ma simt pamint
mi-e rece sub mantia
ei
ca un covor straniu
si parca-i tirziu.

o lacrima cade
pe ginduri
sub gene
n-are putere
sa plinga.

se varsa cerul
in pocal
de cristal
peste sufletul
pamintului
peregrin.

stelele
se-aduna
la picioarele
lunii
si ard inauntru
intrebind
de ce vazduhul geme
sub colb
asteptind furtuni
de patimi si iubire.

noaptea a plesnit
ca un boboc de floare
ma culc pe ginduri de matase
visez
o insula ciudata
perle albastre si roz
presarate pe nisipul verde
oamenii zburau cu case
zapada putea sa arda.

a aparut pe cer un nor
si luna
in mijlocul lui un cal
de cristal si carul
aducind dorurile mele
manunchi
insurubindu-l
pe coltul ei
dinspre zori.

spectacol celest
se ridica un pic cortina
in patratul geamului dinspre vara.

în pămîntul inimii mele
înfloresc teii
cu rădăcinile răbdării
lacrimile din potirul meu
i-au udat
să nu încerci să inoţi
în gîndurile mele
cu faţă ta supta ca un plic sigilat
mi-e frică de tine
semn de întrebare
agăţat în copacul vinovăţiei.

e timpul ploii din camera pleoapelor
peste seminţele şi muşcăturile
de măr
atunci va fi înţeleasă candela aprinsă
care nu vrea să strălucească
ci să facă doar lumină.

soarele se misca in cerc
lumea se clatina ca pe jar
arsa de caldura lui
apa a devenit clocotita
animalele galopeaza in toate partile
furia lui s-a abatut si asupra
florilor .

cerul a inceput sa strige
atunci am vazut magazia cu tunete
gura tuturor apelor
cele patru puncte cardinale
vinturile ce poarta discul stelele si norii.

pamintul a raspuns cu un urlet
atunci un fulger si-a aruncat lumina
norii au inceput sa plinga
tot ce-a lovit fulgerul
acum e cenusa albastra.

vinzatorii de iubiri
cu fete schimonosite
vind
melci fara cochilii
pesti fara solzi
lacrimi patrate
case fara acoperis
nori posomoriti
stele duse pe ginduri
si inima mea facuta ghem.

cobor din faeton
luind si noaptea
o lipesc fisie cu fisie
pe cer
ii deschid ochii osteniti de
gene grele
agat si luna cu aripi de raze.

string papusa
avea picioare lungi
si codite din lina
ele se balanganeau
peste umerii frumosi
ma zbenguiam jucam sotron
n-am avut curajul s-o descos
ma intreb cu ce e umpluta
am scapat-o in mare
iar cortina grea a cazut
pe urmele ei aleargau valuri mici
aplaudind.


cind m-am trezit papusa
s-a apropiat de mine
picioarele ei frumoase
au incoltit gamalii mici
ieseau din ea
mi-a spus ca era umpluta cu griu
sa nu raneasca pe nimeni.

am gonit prin viata
ca o vesnica neliniste
fara ca nimic sa ma atinga
n-am aderenta
fug apoi ma tirasc
fara sa -ncoltesc .

pot sa trec acest blestem
asupra ta?
iti dau si sufletul casei care-a
murit cu ferestre oglinzi
tot ce-a fost in ea
cenusa am pus-o in plumiera.

mi-am rupt aripile
si zborul
cu umerii plecati
m-aduna spuma marii
in clocot.

geta a scris:
mi-am rupt aripile
si zborul
cu umerii plecati
m-aduna spuma marii
in clocot.

Eu astept sa vad cand vor veni si poeziile vesele facute de Getuca Pupici

Mihaela a scris:

geta a scris:
mi-am rupt aripile
si zborul
cu umerii plecati
m-aduna spuma marii
in clocot.

Eu astept sa vad cand vor veni si poeziile vesele facute de Getuca Pupici

Esti draguta ca-mi lasi cite un semn,multumesc frumos Mihaela:)

am intins zilele pe caldarim
cele petrecute cu tine
unele lucesc ca niste stele inghetate
de dincolo de cercul polar geruit
altele scapara precum focul
unele imi produc emotii si frica
altele strapunse de fulgere.

sunt zile palide scaldate-n lacrimi
cristale moi care curg fara vrere
unele sunt apropiate ca doua singuratati
zboara cu aripi frinte
peste covorul verde
una s-a asezat intr-un sertar
atrofiat al inimii.

în piaţa cu trotuare fericite
dalele devin plante
se văd umbrele înlănţuite
ale zidurilor gotice ciuruite de <i>neliniştea</i> clopotelor
în spatele lor
mă zbat în arborele întunecos
pe crucea lui să-mi vindeci rănile
neimblinzite ale destinului
te scuturi de frunze să-mi faci pat.

caietul nopţilor păstrează
cu sfintenile
întîlnirea noastră tainică
nu bate toba precum ploaia
luna cade peste tîrgul scăldat
de lumina licuricilor
şi vaietul greierilor.

un ram de scortisoara
zbatere in mojar
aroma se aseaza pe coastele
soarelui.



vad case din lemn
cenusii ca mugurii
vintul le cladise
mai mult decit mina omului
ferestrele lor gratii
deveneau pinze de paianjen
in care se aduna luminile.


umbrele serii se dueleaza
aruncind manusa
coralul inalta o bucurie suava
spre cer din mare rascolita
de dureri si vint .

ningea cu aur
si sulitele apusului
infipte-n ea
luna metalica.


un nou vis dansa
pe o petala de vint
in fumuriul noptii
absenta lui
frinturi de doruri
inima se inmoaie
alga marina dupa reflux.

tivit de pinzele subtiri
nu puteau sa intunece
lumina zilei
plante agatatoare
se apleaca sub mirajul
de roua si ploaie.

mi-am împachetat viaţa
zilele îngălbenesc în fiecare toamnă
ca şi amănuntele
i-am smuls ramurile răutăţii
nu a avut nici un os fracturat
ea s-a hrănit cu pîinea vorbei
şi flori presate.

am lipit-o cu fum
doarme în cutia cu vise
dinspre geamul tău.

Eram in vacanţa de iarnă la o verişoară de-a mea la Sat-Chinez,era ger si balta satului era bocnă.
.-Ai venit Lizica,fată dragă intră in sobă sa te incălzeşti.
-Cum in sobă vreţi sa ard?
-Nu ,fetiţo soba e camera cea bună de la uliţă mi-a răspuns tanti Grete.
Am dormit bine iar dimineaţa ne-am adunat copii sa mergem la baltă sa ne dăm cu patinele.
-Lizica ai grijă sa nu se rupă gheaţa.Am făcut două piruete şi deodată gheţa s-a crăpat am simţit apa rece.
Am început sa ţip dar unul din copii care era mai mare Fulvian a zis să nu se apropie nimeni sa mă ajut de miini şi coate să ies.
Aşa am făcut , noroc că hainele nu s-au udat prea tare ca se îmi îngreuneze situaţia.
-Lizica imi spune tanti Grete după ce mi-a făcut un ceai din zahăr ars,mare noroc ai avut fetiţo şi m-a mîngîiat cu dragoste .

A doua povestioară s-a petrecut undeva lingă Oneşti la bunicii mei,in vacanţa de vară.
Acolo era un peisaj grozav pădurea aproape de casa bunicilor,mergeam după bureţi ,dormeam in podul grajdului şi mai ales mîncam nuci verzi.
Intr-o zi s-a rupt scîndura principală de la budă şi-am picat in rahat,am strigat-o pe bunica care de abea m-a scos .
Nu ştiu cîte vedre de apă a putut sa pună in ciubăr ca sa mă spele, bineînţeles cu săpun de casă.
Si acum ma gîndesc cu groază şi scîrbă la acel episod.


Cind aveam vreo douăzeci de ani,alergam spre casă sa-mi văd tatăl care urma sa plece la Capul-Midia in aplicaţie cu soldaţii.
Eram pe zebră dinaintea unui pod pe lînga gară.
Am pornit sa traversez şi pe la jumatate zăresc o maşină pe pod , în gîndul meu mi-am spus mai bine sa mă lovească maşina decit sa mă calce tramvaiul care venea şi el.
M-am întors şoferul a vrut sa mă ocolească şi m-a lovit din plin.
Norocul meu a fost ca imediat m-au dus la spital ,am avut o mică entorsă iar la cap n-am rămas cu sechele, au zis doctorii după ce au citit encefalograma.

Lucram intr-un combinat chimic, m-a trimis şeful cu nişte hîrtii la semnat intn-o secţie,oxo se numea.
Am trecut prin instalaţie era totul oprit pentru revizie,am semnat m-am întilnit cu un amic cam la cinci minute ,ne-am salutat el a plecat pe acelaşi drum făcut de mine.
In cîteva minute aud o bubuitură,a fost o explozie puternică au murit trei oameni iar amicul meu a fost ars,i-au salvat viaţa dar a rămas cu urme.
Acum e in Germania am inţeles că a făcut operaţii şi arată mai bine.
Puteam fi eu in locul lui dacă întîrziam puţin.