1001 de carti de citit intr-o viata

Reiau acest topic pentru cei interesati de lectura. Azi, am vorbit cu elevii despre o carte care nu e in manual, dar pe care le-am recomandat-o si cativa au citit-o , desi sunt in clasa a XII-a si au alte griji acum. E vorba despre "Noaptea de sanziene", romanul lui Mircea Eliade.
Va ofer un fragment pe care l-am discutat mai mult astazi si un link unde puteti citi romanul integral, in caz ca nu ati facut-o deja sau ca nu il aveti in biblioteca.

Partenie vrea sa si traiasca, si sa si scrie. Dar asta nu se poate, spunea Biris. Scrisul te confisca pe dinlauntru, te impiedica sa traiesti. Nu orice munca te confisca pe dinlauntru. Poti incarca o vagoneta cu carbuni, sau poti semna hartii administrative, si mintea iti alearga libera. Timpul dumitale interior, singurul care conteaza, iti apartine. Poti munci visand, sau amintindu-ti, sau gandind. Numai munca savarsita intru implinirea unei vocatii, si in primul rand scrisul, pentru ca procesul lui e cel mai complicat, numai aceasta munca te confisca definitiv. Numai actul creatiei iti cere aceasta jertfa...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Ma mir ca Another nu s-a legat de textul de mai sus!

ABBA a scris:Ma mir ca Another nu s-a legat de textul de mai sus!

Încă şi eu mă mir...

Spune macar ca are dreptate, recunoaste, hai!

Dacă nu dau un răspuns, nu înseamnă că nu am citit şi că nu mă gândesc la un răspuns...

ABBA a scris:Reiau acest topic pentru cei interesati de lectura. Azi, am vorbit cu elevii despre o carte care nu e in manual, dar pe care le-am recomandat-o si cativa au citit-o , desi sunt in clasa a XII-a si au alte griji acum. E vorba despre "Noaptea de sanziene", romanul lui Mircea Eliade.
Va ofer un fragment pe care l-am discutat mai mult astazi si un link unde puteti citi romanul integral, in caz ca nu ati facut-o deja sau ca nu il aveti in biblioteca.

Partenie vrea sa si traiasca, si sa si scrie. Dar asta nu se poate, spunea Biris. Scrisul te confisca pe dinlauntru, te impiedica sa traiesti. Nu orice munca te confisca pe dinlauntru. Poti incarca o vagoneta cu carbuni, sau poti semna hartii administrative, si mintea iti alearga libera. Timpul dumitale interior, singurul care conteaza, iti apartine. Poti munci visand, sau amintindu-ti, sau gandind. Numai munca savarsita intru implinirea unei vocatii, si in primul rand scrisul, pentru ca procesul lui e cel mai complicat, numai aceasta munca te confisca definitiv. Numai actul creatiei iti cere aceasta jertfa...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Fragmentul asta eu l-as interpreta asa mai dintr-o alta perspectiva, si as spune ca mintea e ca un cal naravas. Ceea ce afirma Eliade e ca scrisul o imblanzeste, o pune la treaba. Mintea devine o unealta, de care scriitorul, cu talentul lui se foloseste asemeni unei penite. Mintea doar mijloceste procesul de creatie, dar acesta nu si are originea in ea, ci in alta parte, dincolo de ea, intr un loc in care scriitorul, creatorul reuseste sa ajunga, sa se apropie in acele momente in care e prins in munca lui creatoare. Dar patrunderea in acel loc special de unde lucrurile ii vin si mintea il ajuta sa le organizeze sa le dea o anumita forma, un anumit tipar , stil, nu ii este atat de facila oricand. Si mai spun ca accederea intr-un asemenea loc nu este o pierdere, asa cum te ar duce cu gandul termenul de "jertfa" ci dimpotriva o implinire, o regasire a fiintei proprii.
Despre "munca savarsita intru implinirea unei vocatii" as spune ca e tocmai acea vointa care organizazea, alege o diectie si supune mintea acelui curs ales. Sunt oameni talentati la scris, altii picteaza, altii sunt sculptori sau muzicieni, si mai sunt oamenii care citesc, privesc, asculta. Ei sunt creatori intr-un mod receptiv. Si ei ajung in acel loc special despre care am vorbit mai devreme, si ajung acolo calauziti de operele creatoare ale celor dintai, dar pe propriul lor drum.
Si cred ca mai sunt oameni, oameni simpli, ca mine sau ca tine, sau ca voi, pentru care creatia inseamna tot ce ii inconjoara. Isi dau seama ca ei nu parasesc niciodata acel loc special.El se afla atat inafara lor, traiesc in el chiar, cat si in interiorul lor. Il recunosc astfel oriunde pasesc, orice ar face, orice munca ar depune, orice ar privi, vedea, asculta sau simti.

Raul e cel mai tareeeeeeeeeeeeeeeee...!

Dap! Mi-a plăcut şi mie.

Foarte frumos..De fapt..nu stiu daca termenul "frumos" e cel mai potrivit.Dar Raul a reusit sa ilustreze foarte bine ceea ce noi poate doar gandeam,fara a sti sa ne asternem gandurile pe hartie atat de bine(vorbesc in numele meu,aici).

Eminescu zicea ca si-ar dori sa gaseasca acel cuvant care sa exprime adevarul, dar e clar ca adevarul asta e ascuns in fiecare cuvant sub alta forma, mereu te pacaleste facandu-te sa crezi ca l-ai gasit...de-asta nici nu se termina cautarea vreodata. Acu de ce-o fi scris eu asta, nu stiu!

Stiu ce spui..Am simtit si eu asta,uneori...

Abba,alte carti? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Of, imi pare rau ca nu am mai scris aici...s-au adunat cam multe in ultima vreme si nu mai fac fata...dar ma gandesc sa scriu iar ceva, cat de curand!

Eu nu deschid asa ceva, ca nu-mi place de tanti aia...

Giovanni Papini - GOG
Gog nu e propriu-zis un roman, ci mai degraba o colectie de eseuri pe teme dintre cele mai diverse, dar care au in comun perspectiva unui narator cinic. Personajul cu nume biblic care da si titlul cartii este un multimilionar mizantrop, cu infatisare monstruoasa , care ajunge sa-si petreaca sfarsitul vietii intr-un spital de nebuni si accepta sa povesteasca multele peripetii din multele sale calatorii. Avand din principiu scuza asta, ca cel care ne vorbeste e un monstru si un mizantrop, Papini isi permite sa spuna, prin intermediul lui, practic orice. Si nu se jeneaza sa atace tot ce altii ar considera inatacabil, de exemplu diverse personalitati ale vremii, carora, prin intalnirile imaginare cu Gog, li se atribuie calitati nebanuite, dar mai ales defecte. Avem asadar interviuri fictive cu Gandhi, Einstein, Freud,
Henry Ford, Thomas Edison, H.G. Wells. Dar domeniul preferat in care Papini isi permite sa loveasca, prin glasul lui Gog, este chiar arta. Dupa ce isi intocmeste o lista de carti care trebuie citite, capodopere ale literaturii universale, Gog ajunge la concluzia ca sunt, toate, niste tampenii. Hamlet: un las care, pentru a-si razbuna tatal asasinat, impinge la moarte o fata care il iubeste . Don Quijote: un nebun slab si un nebun gras pleaca in lume sa se aleaga cu ciomageli. Madame Bovary: plicticoasa poveste a unei adultere de provincie care se plictiseste si la sfarsit se sinucide. Alte ramuri ale artei nu sunt nici ele scutite. Un sculptor in fum, un dirijor al unei orchestre mute, un teoretician care propune, in numele autenticitatii artei teatrale, ca Desdemona sa fie sufocata pe scena cu adevarat. Toti acesti presupusi artisti pretind sa fie finantati de Gog. Mai gasiti in Gog multe alte povesti extrem de cinice. Una despre o insula care poate hrani un numar fix de oameni, asa incat ori de cate ori se naste un copil trebuie sa se traga la sorti uciderea cuiva, de exemplu. Dar finalul cartii e surprinzator de ne-cinic si de plin de caldura. Eu zic ca nu e timp pierdut daca o cititi.

magicianul a scris:[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Tu mustacesti aici ca ai citit-o...mai bine spune doua vorbe si-o impresie! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Nu mustaceam. Mi-am adus aminte de carte si am zambit. Mie imi e tare simpatic Gog cu modul lui de a-si satisface toate poftele. Cel mai mult mi-a placut de intalnirea cu evreul si cea cu Freud...a, si camera cu inimi pulsand [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ABBA a scris:Reiau acest topic pentru cei interesati de lectura. Azi, am vorbit cu elevii despre o carte care nu e in manual, dar pe care le-am recomandat-o si cativa au citit-o , desi sunt in clasa a XII-a si au alte griji acum. E vorba despre "Noaptea de sanziene", romanul lui Mircea Eliade.
Va ofer un fragment pe care l-am discutat mai mult astazi si un link unde puteti citi romanul integral, in caz ca nu ati facut-o deja sau ca nu il aveti in biblioteca.

Partenie vrea sa si traiasca, si sa si scrie. Dar asta nu se poate, spunea Biris. Scrisul te confisca pe dinlauntru, te impiedica sa traiesti. Nu orice munca te confisca pe dinlauntru. Poti incarca o vagoneta cu carbuni, sau poti semna hartii administrative, si mintea iti alearga libera. Timpul dumitale interior, singurul care conteaza, iti apartine. Poti munci visand, sau amintindu-ti, sau gandind. Numai munca savarsita intru implinirea unei vocatii, si in primul rand scrisul, pentru ca procesul lui e cel mai complicat, numai aceasta munca te confisca definitiv. Numai actul creatiei iti cere aceasta jertfa...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

mi-a placut mai ales asta: "Numai munca savarsita intru implinirea unei vocatii, si in
primul rand scrisul, pentru ca procesul lui e cel mai complicat, numai
aceasta munca te confisca definitiv. Numai actul creatiei iti cere
aceasta jertfa...",poate pentru ca arata importanta creativitatii pe care "genialii" nostrii conducatori o cam ignora, fie pentru ca daca ei n-au asa ceva, nimeni n-are voie sa aiba, fie ca e mai usor de manipulat un om care nu gandeste [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

M-am apucat, mai de mult, sa citesc o carte in franceza, despre moravurile Greciei Antice. Aphrodite ii zice, de Pierre Louys. Am reusit s-o termin in perioada asta de "concediu".
Doua idei mi-au atras atentia si m-au socat un pic (vi le traduc), avand in vedere ca sunt extrase din scrierile vremurilor acelea de mult apuse:
1. Dragostea omeneasca nu se deosebeste de rutul stupid al animalelor decat prin doua functii divine: mangaierea si sarutul. Or, femeile sunt cele care le-au perfectionat, nu barbatii. Deja un mare numar de femei nu cunosc placerea perfecta decat cu propriul lor trup.
2. Femeia este, avand in vedere dragostea, un instrument perfect, implinit. Din cap pana in picioare, ea a fost creata minunat si numai pentru dragoste. Ea singura stie sa iubeasca. Ea singura stie sa fie iubita. In consecinta: daca un cuplu de indragostiti se compune din doua femei, este perfect; daca in cuplu este doar o femeie, este pe jumatate bine; daca nu este niciuna, este pur si simplu idiot. Am zis.

In afara de "ciudateniile" astea, cartea e un bun exercitiu de rememorare a mitologiei Greciei Antice, mitologie fara de care cred ca nu suntem niciodata impliniti spiritual.

Cele doua idei extrase de tine, "rumegate" un pic cuvant cu cuvant,
mi se par perfect exprimate in spiritul adevarului.
Femeile le-au perfectionat? Categoric... totul porneste de la femeie.

aurora a scris:Cele doua idei extrase de tine, "rumegate" un pic cuvant cu cuvant,
mi se par perfect exprimate in spiritul adevarului.
Femeile le-au perfectionat? Categoric... totul porneste de la femeie.

Si probabil ca tot acolo se si termina!

ABBA a scris:

aurora a scris:Cele doua idei extrase de tine, "rumegate" un pic cuvant cu cuvant,
mi se par perfect exprimate in spiritul adevarului.
Femeile le-au perfectionat? Categoric... totul porneste de la femeie.

Si probabil ca tot acolo se si termina!

Da, asta a fost continuarea gandului pe care am avut-o si eu! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Colectie de carti spirituale, primit de la Cactusel. Este extrem de valoroasa (colectia). Pentru cei care au timp si dispozitie, recomand si eu.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]