Top editoriale

s h a d o w - Trimis: 24/09/2009 22:50 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 24/09/2009 23:59 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Lelia MUNTEANU | 25 SEPTEMBRIE 2009

Viaţa-i ca o cutie cu prezervative mentolate, fetelor. Nu ştii niciodată care dintre ele se sparge…

Dar să mă prezint, dacă mai e nevoie: sunt Tanţa Cur de Fier.
Poate ar fi trebuit să intervin mai devreme în dezbaterea publică.
Drept să spun, după ce-am citit documentele Comisiei, am rămas crăcănată. Nu mi-a venit să cred.
Am crezut că iar ne-ntind securiştii o cursă.
M-am interesat mai bine şi-am înţeles că dom Preşedinte Băsescu e om serios: şi-a asumat personal proiectul.
Ce să zic? Ca profesionistă de succes, mă bucur că ne pune-n cadru legislativ.
N-am avut de-ăsta de când eram… mai tânără şi-mi făceam practica în producţie, la Crucea de Piatră.
Dar mai bine prea târziu decât niciodată: suntem pregătite.
Io, după o viaţă de muncă, mi-am şi ridicat stabilimentul.
Momentan, la parter am un magazin de acadele, la etaj - un salon de masaje eroice
(pentru soldaţii noştri care pleacă în teatrele de operaţiuni).

Ce vreau să subliniez? Că vin de la Convenţia Curvelor Păguboase (nu sunt membră, m-am dus ca observator).
Acolo, fetele au luat poziţie. Toată lumea, în general, mulţumită.
Ce n-au priceput (le înţeleg, n-au kilometraju meu) e că Legea Prostituţiei, dacă intră în vigoare, nu ne scapă de peşti.
Ăştia-s ca Garda Financiară. Mai rău: ca impozitu forfetar: futere, non futere - tre să le faci parte.
Şi-atunci m-am gândit şi-am propus să-i integrăm, să-i băgăm in customer relationship management:
ori îi facem şefi la PR, ori îi încadrăm pe post de client (se pronunţă: claiănt) manageri.

Urmează Congresul Arzoaicelor Bine Temperate. Am şi-aici de ţinut un spici.
Îmi fac un punctaj: ar trebui să vorbesc la început despre cum am fost marginalizate o jumătate de secol, pe centură.
(Să nu uit să le omagiez pe cele care au căzut pe DN1; să cer asfaltarea gropilor).
Mă gândesc c-a venit vremea să punem botu şi la niscai fonduri europene.
Mergem pe axa prioritară cu formarea profesională. Că de amatorism sunt sătulă, ca de…
Pe-urmă, mă gândesc că n-ar fi rău s-avem şi noi Puliţărul nostru.
Cu o gală frumoasă, la Ateneu, cum e la "Zece pentru România". (O să aprofundez asta).

Ce mă frământă? Cum să-i zic stabilimentului.
Că nu-i pot spune "bordel", tre să găsesc ceva frumos, uşor de reţinut minte: S.C. "Acul şi barosul" SRL.
Ca patroană şi manageră (nu se mai zice demult "madamă", imbeligenţilor!),
mă ocup şi-l transform într-o pepinieră de politiciene, ca s-avem un cuvânt de spus şi-n Cameră.
N-o să mai am timpul fizic să prestez cum prestam.
Cel mult să ştampilez condicuţe, să supraveghez (mai intervin şi corectez câte o poziţie, unde se necesită).
Sloganul îl am, e dedus din documentul Comisiei de la Cotroceni: "Laba strică treaba".

:w00t:

aurora - Trimis: 25/09/2009 12:01 a scris:

abba a scris:Femeia asta se intrece pe sine! Curand va fi mai tare ca CTP-ul! :w00t:
Din punctul meu de vedere este deja! 8-)

Si eu zic la fel.
Are stil, are verva, are umor, nu este inversunata,
surprinde exact ceea ce trebuie.
E foarte buna!

aurora - Trimis: 28/09/2009 12:19 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Lelia MUNTEANU | 28 SEPTEMBRIE 2009

"Puneţi mai repede mâna pe arme", le-a transmis poliţiştilor Preşedintele-Ochitor. Asta a fost vineri.

Sâmbătă au şi pus mâna.

Iată faptele: poliţiştii din Brăila urmăreau un infractor foarte periculos,
care se deplasa pe raza localităţii într-un Ford Mondeo cu geamuri fumurii, înmatriculat în Bulgaria.
Ei bine, nu le-a scăpat. Au reuşit să-l blocheze în trafic.
Mai întâi i-au tras un glonte în picior celui care se nimerise - din vina lui exclusivă - pe locul mortului.
Apoi au tras în cauciuc, iar glontele a ricoşat în ţeasta infractorului foarte periculos, aflat la volan.
L-au transportat la spital în moarte cerebrală.
I-au pus mascaţi la cap, să nu fugă. Ieri la prânz periculosul i-a păcălit şi a reuşit să scape dând colţul.

Am uitat un amănunt: mortul nu era, de fapt, periculosul pe care îl căutau. L-au confundat puţin.
Nici n-apucase, săracu, să-şi facă un cazier, ceva.
O să-mi răspundă organele: în Brăila, dacă tragi, statistic vorbind, e greu să nu nimereşti un infractor.
În fine, aş numi asta încă o acţiune reuşită a Poliţiei şi aş vrea să-l felicit pe ministrul Dandana.
Paranteză: am pentru Dan Nica o admiraţie fukatoku (imposibil de stăvilit, în limbaj budist).
Mărturisesc că are darul de a mă linişti.
Ascult declaraţiile lui cum aş asculta căderea ploii: mă relaxează că-i mereu la datorie, tot timpul preZENt.
E clar că are situaţia sub control. Încă de când l-au învestit am ştiut că prinde aerul cu strecurătoarea:
"La întrebarea cine va câştiga lupta între poliţie şi infractori, nu vom avea decât un singur răspuns: poliţia.
La întrebarea cine deţine controlul în stradă, jandarmeria sau grupările de infractori, răspunsul e: jandarmeria".
Asta-i mantra care mă face să plutesc în Nirvana.
Cobor doar cât să pun o întrebare (a fost pe buzele tuturor gospodinelor care au dat drumul la televizor,
în timp ce mestecau în ciorbă): cum se poate să tragi în gumarii maşinii şi să-l nimereşti pe şofer în cap?
Asta n-am văzut-o nici în turneele de snooker.
Dacă ar fi mânuit pistoale "Carpaţi", mai ziceam.
Ăla era ca bumerangul pentru aborigeni.
În cel mai bun caz, trăgeai în dracu şi-l nimereai pe ta-su (nevinovat).
Dar cum se poate asta cu un "Glock"?
Care-i precum câinele pentru nevăzători, te duce singur unde vrei să ajungi.

Citesc de o sută de ori, în poziţie de drepţi, comunicatul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila şi,
în fine, pricep cum au procedat profesioniştii legii.
Întâi au tras şi-apoi s-au străduit să deseneze, în jurul găurii, ţinta.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

another - Trimis: 28/09/2009 12:41 a scris:Am citit. Este magistrală, ca de obicei!
Totuşi, de unde-o fi împuşcat ea ideea că alde Garcea ar fi tras cu pistoale [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], care şi acestea sunt doar relativ precise, însă uşoare datorită componentelor sintetice şi facil de mânuit.
Mult mai eficace ar fi un gabor înarmat cu un [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Ideea este însă că ar fi şi mult mai mulţi gabori morţi datorită accidentelor care se petrec când aceştia îşi mânuiesc propriile jucării...

aurora - Trimis: 04/10/2009 21:17 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Cristian Tudor POPESCU | 05 OCTOMBRIE 2009

Dacă în 2004 Traian Băsescu a câştigat atacând o persoană uşor de urât, Adrian Năstase,
în care a concentrat imaginea sistemului ticăloşit al PSD-ului, acum vrea să câştige atacând tot ce nu e popor în România.
Justiţia nu e poporul, e o adunătură de corbi în robă, lacomi şi aroganţi,
presa nu e poporul, este scula mogulilor diabolici,
parlamentul trebuie retezat ca o rudă de salam, căci nici el nu e poporul,
guvernul a fost retezat deja, partidele, care vor să încalece statul, trebuie ţinute în cuşcă.
Toate aceste instituţii, uşor de urât, sunt duşmanii poporului.
Politicul, politica, de la polis, cu toate formalismele, complicaţiile şi chichiţele ei juridice, legislative,
e ori inutilă, ori păguboasă pentru popor.
Dl. preşedinte simplifică: Băsescu şi poporul.
Nu e mai bine aşa, fără toate angaralele astea democratice?

Sâmbătă, la Sânnicolau Mare, dl. Băsescu a închis cercul strategic pe care îl desenează în pregătirea campaniei electorale.
În vreme ce Mircea Geoană s-a lansat în cursa pentru preşedinţie printr-o festivitate gigantică în hala Romaero,
asociindu-şi la imagine ideea de partid, de politică, de politică roşie, precum şi pozele vorbitoare ale lui Ion Iliescu,
Adrian Năstase, Marian Vanghelie, venite din diferite straturi geologice ale Partidului Roşu, totul sub lozinca "Jos Băsescu!",
dl. preşedinte s-a lansat la Sânnicolau Mare singur cu poporul.
Vă mai amintiţi cine îi dădea imboldul lui Emil Constantinescu în 1996 să intre în luptă şi să învingă, in hoc signo vinces?
Călugărul Vasile, o viziune a d-sale din noaptea preelectorală.
"Călugărul" lui Băsescu e cât se poate de palpabil: un bătrân arătos, cărunt, dar spătos, cu trăsături regulate şi mustaţă bogată,
un soi de răzeş de reclamă la vinurile româneşti, e ales de dl. preşedinte pentru rolul lui Ioan Gură de Aur: "Candidaţi, d-le preşedinte!"
Casting perfect, are ochi de regizor dl. Băsescu: Doru Untilă din Lenauheim este poporul.
Are şi instinct actoricesc: "Vreau să fac o poză cu matale, dar stai acolo că vin eu la dumneata!", spune preşedintele
şi ia în piept valul băii de mulţime până la Untilă, omul care L-a văzut.
Secvenţa capătă un aer vizionar, mistic, revelatoriu, Sânnicolau Mare devine noul Maglavit al României.

În vreme ce adversarii săi îl atacă pe el ca individ, dl. Băsescu, pentru că simte că a trecut vremea când puteai să prosteşti lumea
arătând cu degetul pentru tot răul din ţară o singură persoană, dă cu poporul în întreaga clasă politică
şi astfel îi pocneşte şi pe d-nii Geoană şi Antonescu, distinşii reprezentanţi ai zisei clase. Foarte dibaci.

Nu cred că dl. Băsescu va juca mascarada candidaturii independente, ca EBA d-sale,
o dată ce a manevrat în văzul lumii pentru ca PD-L să guverneze singur.

Nu cred că dl. Băsescu va încerca să fraudeze alegerile la urnă: pur şi simplu nu i-ar plăcea să câştige aşa,
orgoliul său de manipulator al maselor e prea mare.

Dacă va câştiga, va câştiga votat de popor, de mulţi inşi fără orientare politică.
Eventuala sa victorie nu va însemna însă nimic altceva decât că atât zisul popor, cât şi clasa lui politică
s-au întors de unde au plecat acum 20 de ani, ba chiar mai jos decât atât.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 05/10/2009 10:20 a scris:EGLOGA FIILOR PLOII
de George Tarnea


Dupã cât am tras ca boii,
Suntem iarãsi fiii ploii,
Numai buni de dus cu vorba
Sã ne fure altii ciorba
Si bucãtile mai grase
Noi rãmânem tot la oase,
Parastasul ei de moarte!
Parte-si face cine-mparte,
Pe când prostii care-ndurã
N-au nimic de pus în gurã,
N-au nimic de strâns cu sacul
Dãm din nou tot noi de dracul
Si tot nouã ni se cere
Sã o facem cu plãcere,
Cu mândrie si cu artã,
Pânã vom iesi din hartã
Si-om ajunge niste duhuri
Cãlãtoare prin vãzduhuri
Fãrã sã mai stãm la coadã
Intr-o liniste nãroadã
Si-ntr-o ordine absurdã,
Pentru câte-un bot de urdã.

aurora - Trimis: 07/10/2009 23:32 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Lelia MUNTEANU | 08 OCTOMBRIE 2009

E toamnă. Sindicatele îşi numără salariaţii în stradă. Ce mulţi oameni mai au serviciu în România!
Crin are moţiune de cenzură. Ce faci cu moţiunea, Crin?
Vine Emil. El are o coasă. Să coseşti bine, Emile!
Bunicuţa e supărată. De ce eşti supărată, Bunicuţo?

Parlamentul are două camere. Ce multe camere are Parlamentul! Copii, voi ştiţi ce este un referendum?

Elena are mere. Merele sunt de aur.

Ce are Roberta? Roberta are microfon şi clopoţel. Microfonul i-l dă Elenei. Elena vorbeşte. Ce frumos vorbeşte Elena!
Trec patruzeci de minute. Parlamentarii se uită la ceas.
Ce Vacheron Constantin! Ce Apotheosis Temporis de la Blancpain! Ce Audemars Piguet! Ce Patek Philippe! Ce Girard-Perregaux!
Tic-tac.

Roberta sună din clopoţel. Clinc-clinc. Bravo Elena!
Ludovic mai face o comisie. Cum ne-a fost vorba, Ludovic?

Exerciţii. Singular: o dudă. Plural: două sau mai multe.

:w00t:

another - Trimis: 08/10/2009 08:27 a scris:

aurora a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Lelia MUNTEANU | 08 OCTOMBRIE 2009

Magistral! :-)
A citat-o şi Mircea Badea, spunând că de aici înainte o va cita mai des... :-)

another - Trimis: 08/10/2009 13:42 a scris:

abba a scris:

another a scris:

aurora a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Lelia MUNTEANU | 08 OCTOMBRIE 2009

Magistral! :-)
A citat-o şi Mircea Badea, spunând că de aici înainte o va cita mai des... :-)

Da, da...macar ca a descoperit cam tarziu...a fost ocupat sa se certe cu "rechinii" ailalti! Ce societate misogina! :closedeyes:

De acord! Însă, care-i antonimul substantivului "misogin"?

aurora - Trimis: 13/10/2009 11:28 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Lelia MUNTEANU | 13 OCTOMBRIE 2009

Nu le am p-astea cu poezia. Am rămas la "Cum doreşte căprioara apa rece de izvor/ Tot aşa bea Băse-aghiazmă din pahar fără picior". Sau "Eşti o floare, eşti un Crin/ Eşti parfumul cel mai fin/ Şi participi la scrutin". Sau "Din Oceanul Pacific/ A ieşit un peşte mic/ Şi pe coada lui scria:/ Geoană, nu mai candida!". Sau "Când deschizi acest caiet/ Umblă, domne, mai încet/ Căci aici stă şi oftează/ Un om care te votează".

De mic copil mi-a plăcut poezia, da' n-am avut talent. Am încercat şi io ceva de suflet: "Astăzi pe la ora trei/ Am pus mâna pe condei/ Şi îţi spun de la distanţă:/ Te iubesc fără speranţă". Citeam, plângeam; şi invers. Asta nu m-a oprit să disec o broască cu foarfeca, să atârn o tinichea de coada câinelui şi să-i dau foc, să tai râmele pe din două ca să observ cum părţile se descurcă singure. Pe urmă, ca să evit măsurile de retorsiune, mă ascundeam în pod şi compuneam: "În deşertul din Sahara/ S-a deschis alimentara/ Şi pe firmă, sus, scria:/Te iubesc, nu mă uita!" (Sigur, versurile nu erau chiar ale mele, le văzusem într-un oracol şi m-au emoţionat profund. Pe atunci existau alimentare. Astăzi aş rescri-o: "În deşertul Atacama/ Unde nu-i nimic în jur/ (Poate-un cactus, poate-o lama) / S-a deschis un nou Carrefour/ Printre rafturi ai trecut/ Te-am văzut şi mi-ai plăcut".

Pe mine mă copleşeşte lirismul bardului de la Cotroceni. Dac-ar fi şi ceilalţi candidaţi la fel de sensibili, campania ar fi un poem. Tot nu mai e nimic de promis. Vedea-i-aş duelându-se în versuri. Oprescu zice duios: "'Raţi ai dracu' de molâi/ Că vă fac din turu-ntâi". Băsescu zice cu elan: "Găozari şi păsărici/ Oligarhi, moguli, popor/ Mă găsiţi cu toţi aici/ Şi la anu viitor". Geoană zice cu drag: "Ceasul ne arată timpul/ Calendarul - anotimpul/ Iar Băsescu cel urât/ Ne-arată minciuni decât". Crin zice cu foc: "Afară bate vântul şi rupe trandafirii/ Ne ducem toţi la urne, căci asta-i legea firii/ Dar când s-o pune, albă, zăpada pe coceni/ Să-mi faceţi loc de-acuma, că vin la Cotroceni"...

Stânjenei şi viorele, eu îmi iau la revedere.

:happy2:

aurora - Trimis: 13/10/2009 12:38 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 15/10/2009 22:49 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Cristian Tudor POPESCU | 16 OCTOMBRIE 2009

"Se poate ajunge la desthrămahrea hRumâniei!" hârâia N. Ceauşescu ca ultim argument al menţinerii sale la putere,
după ce tunase şi fulgerase împotriva "huliganilor de la Timişoara", şi "agenturilor străine".
Înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale din 1996, I. Iliescu răcnea:
"Aveţi grijă ce faceţi! Vin ungurii! Vin moşierii!"
Nu pot să alătur decât aceste imagini zicerii lui T. Băsescu de la pupitrul Cotrocenilor către români:
"Dacă nu acceptaţi premierul pus de mine, FMI nu ne mai dă bani de salarii şi pensii!"
Când a emis-o, dl. Băsescu a înghiţit în sec şi s-a schimbat la faţă:
ştia foarte bine cu ce foc se joacă şi totuşi a jucat, cu sângele rece pe care i-l ştim.
Să ameninţi, să şantajezi o întreagă naţiune, numai dl. Băsescu e în stare de aşa ceva.
A mizat pe faptul că populaţia, auzind că nu-i mai vin banii de la stat,
se va speria de moarte şi va trece la alegeri de partea marelui şef.
Că oamenii nu vor gândi următoarele:
că situaţia neplăţii salariilor şi pensiilor a fost creată de guvernul Boc pus de dl. Băsescu, nu de duhul sfânt.
Că această situaţie nu e de azi, de ieri, că datează cel puţin din august, când s-a discutat prima dată cu FMI despre asta.
Că dl. Băsescu n-a suflat o vorbă până acum, adică până când opoziţia adunată într-o majoritate
l-a propus ca premier pe dl. Klaus Iohannis.
Încă o dată dl. preşedinte dovedeşte că vrea votul săracilor cu duhul şi slabilor de înger din ţara asta.

Acum ştim şi opţiunea sa pentru postul de premier.
A sa şi numai a sa, pentru că PD-L şi-a dorit un candidat politic, din rândurile sale,
propunându-l înainte de a fi "lămurit" de dl. Băsescu într-un limbaj la care nu vreţi să vă gândiţi, pe dl. Emil Boc.
Argumentul suprem al d-lui preşedinte este: "Îl cunosc eu pe dom' Mitică", adică pe dl. Lucian Croitoru.
Cine este dl. Croitoru? O păpuşă de cârpă care poate fi manipulată de politicieni după bunul plac: un tehnocrat, după definiţia dată cu scârbă, cu 24 de ore înainte de dl. Băsescu. A, acum înţeleg! tehnocraţii sunt cârpe când sunt manevraţi de ceilalţi,
dacă îi manevrez eu sunt minunaţi.

Dl. Croitoru îndeplineşte cerinţele de ultimă oră ale d-lui Băsescu:
pregătire economico-financiară, experienţă în relaţiile cu FMI.
Premierul Boc, pus de dl. Băsescu a funcţionat aproape un an de zile fără să se apropie nici pe departe de aceste cerinţe:
este profesor de drept, nu negociase nimic cu FMI.
Dar măcar era primarul Clujului şi preşedinte de partid, deci conducea oameni.
Pentru funcţia de premier, prima calitate este să ai experienţă în conducerea de colective.
Dl. Croitoru n-a condus nimic, niciodată până la vârsta de 52 de ani: a fost consilier la MF şi BNR şi expert financiar internaţional.
O altă calitate primordială a unui premier: să aibă capacitatea şi experienţa de a lua decizii.
Consilierii şi experţii, ca dl. Croitoru, nu iau decizii, ei oferă doar consultanţă, opinii profesionale.
Dl. Iohannis, candidatul opoziţiei, îndeplinea aceste două cerinţe: de 10 ani administrează un oraş şi ia decizii, nu întâmplător bune.
Dl. Băsescu nici nu l-a invitat la Cotroceni pentru o discuţie pe dl. Iohannis, pe care, de altfel, zice că-l apreciază.
Aşa mi s-ar fi părut firesc, după discuţie, dl. preşedinte ieşea şi ne argumenta de ce nu îl acceptă pe dl. Iohannis.
Nu ne anunţa că defectul lui este că e profesor, ca şi dl. Boc.
Cum, de asemenea, majoritatea PSD-PNL-UDMR nu trebuia să refuze din start opţiunea la care preşedintele are dreptul:
sesizarea Curţii Constituţionale mi se pare o eroare, CC nu poate decât s-o respingă.
Liberalii l-au vârât pe politrucul tupeist B. Olteanu în conducerea BNR,
dl. Băsescu îl extrage pe dl. Croitoru de acolo pentru a se folosi de el în pokerul său politic.
Ăsta e nivelul actual al civilizaţiei politice în România.

Însă dincolo de politicăreala sinistră care animă ambele părţi aflate în conflict,
nu pot să nu observ că PSD-PNL-UMDR oferă o soluţie colectivă, majoritară şi, până acum, consecventă.
Dl. Băsescu oferă o soluţie strict personală, autoritară, prea puţin justificată şi contradictorie.
Dl. preşedinte încearcă performanţa remarcabilă de a câştiga voturi susţinând simultan şi alba, şi neagra.
Toţi politicienii îi iau pe alegători drept proşti, dar dl. Băsescu merge chiar mai departe:
poporul este pentru d-sa aidoma carasului auriu. Acesta înoată în acvariu şi se loveşte cu botul de peretele de sticlă.
Îl doare şi înoată în partea cealaltă. Până când se loveşte cu botul de geamul opus şi îl doare din nou, trec trei secunde.
Memoria carasului auriu e mai scurtă de trei secunde.
El nu face legătura între cele două senzaţii de durere şi are impresia că trăieşte în ocean.

Aşa încât, după 20 de ani de viaţă în libertate, poporul român va avea de ales peste câteva săptămâni, în mod crud şi primitiv,
între o dictatură personală şi o democraţie coruptibilă şi coruptă, complicată, scumpă şi enervantă. Vai de capul nostru.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 20/10/2009 12:13 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Vlad Macovei:
„Înainte de a cere alegătorilor un nou mandat, preşedintele ar trebui să-şi prezinte greşelile şi să exprime regret pentru acestea.
O spovedanie politică, eminamente laică şi, cel mai important, cu orgoliul lăsat deoparte”.

...

aurora - Trimis: 20/10/2009 12:52 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Lelia MUNTEANU | 20 OCTOMBRIE 2009

Cum de ce? Că-i cool.
Că şi-a tras un slogan mai ieftin ("Să trăiţi bine!" a fost cam piperat): "S-aveţi obraz!"
I-auzi aici: "Vreau o Românie a bunului-simţ!" Ce tare-i astaaaaa. Cum o să fie cu Băse Reloaded?
Dacă ditai miniştrii şi-au luat câte două joburi (Blaga trei), alţii de ce n-ar avea bunul-simţ să se pună pe treabă?
Că tot o ard dubios.

Medicii, bunăoară. Ăştia n-au auzit încă de recesiune. Domnesc prin spitale.
Ce-i aia: "Soră, bisturiu! Pensă Kocher!" Ce vorbeşti, doctore? Nu ţi le poţi lua singur? Pune-le, frate, la îndemână!
Fii organizat! Anestezist? De ce-l plătim şi pe ăsta?
În România lui Băse pacienţii vor veni la operaţie cu săniuţa, gata anesteziaţi.
Dacă săniuţa li se pare scumpă, să-şi toarne ce-au prin casă:
de corcoduşe, de surcică, frecţia Galenica, mitilic, "Adio, mamă".
Medicina trebuie să se întoarcă cu faţa la pacient. După principiul lui Esculat: Scapă cine poate!

Profesorii. Hm. Asta-i o categorie cu care am avut totdeauna de furcă.
Misiunea lor în România lui Băse va fi să nu mai streseze elevii.
Au goagăl, pot singuri să afle când s-a născut Herodot, dacă le foloseşte la ceva.
Se va trece la un învăţământ centrat pe practică, axat pe competenţe.
Dascălii vor fi băgaţi urgent la cursuri de perfecţionare.
Bibliografie obligatorie: "Paraziţii" (necenzurat), Ombladon, La Famiglia, Cheloo (facultativ).
Vor lua ore de canto ca să se poată exprima, vor studia istoria hip-hop, rave, trance, dance.
Vor ieşi cu elevii la activităţi comune: la cluburi, la discoteci, la iarbă.
Numai astfel profesorii vor putea înţelege trăirile şi răscolirile tineretului
(trebuie să afle şi ei odată cum e să vii mahmur la prima oră).
Dacă vor avea bunul-simţ să se ţină de program, vor fi şi profesorii buni la ceva.

Preoţii - o categorie socio-profesională nu îndeajuns exploatată.
A cărei paradigmă, în vremuri de criză, trebuie uşor modificată: de la "Doamne-ajută" la "Ajută-te singur".
În România lui Băse, feţele bisericeşti capătă atribuţii noi: să citească şi contoarul de apă când vin cu Boboteaza.
Nu vor mai accede la hirotonisire fără dovada că au carnet de pilot.
Fiind un Smurd al Sufletelor, trebuie să se deplaseze rapid, până în ultimul cătun,
pentru a acorda asistenţă, pentru a descarcera enoriaşii din ghearele diavolului.
Ministerul Transporturilor le va asigura piste (sunt mai ieftine ca autostrăzile) şi girofaruri cu "A-li-lu-ia".

Hai c-am ajuns la ziarişti.
Ăştia mai mult încurcă şi nu prea ai ce să le dai de făcut, că n-au o meserie certă.
Câinii de pază ai democraţiei vor fi băgaţi în cuşcă, ţinuţi pe lanţ.
Mogulii, care în România lui Băsescu se vor numi mogulici, vor avea sarcina să-şi dreseze angajaţii.
La comanda "aport!"", găozarul se va întoarce de pe teren cu articole elogioase despre Guvernul Boc Trei zis şi Udrea.
La comanda "şezi!", păsărica se va calma şi va renunţa la anchete de prost gust.

Dar cât o să-i mai tolereze pe toţi ăştia Republica Bunului-Simţ?


Urmează: "De ce votez cu Doctorul"

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 20/10/2009 21:29 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Lelia MUNTEANU | 21 OCTOMBRIE 2009

Fiindcă nu-s sănătoasă.
Zic altfel: ca să aibă şi el măcar un vot în urnă.
Glumesc. Votez cu Doctorul ca să mă pun bine, că nu se ştie niciodată.
Reformulez: pentru că vreau să trăiesc în România lui Oprescu.
O ţară în care singurele partide sunt alea de canastă.

Unii - (duşmănoşi) - zic că n-ar fi făcut nimic pentru Bucureşti.
Păi, tocmai ăsta-i argumentul lui forte.
Dacă iese preşedinte o să stea potolit. Destul ne-am agitat cinci ani cu Jucăuşul.

Votez cu Doctorul că-i de gaşcă, spune snoave.
Aia cu pălăria şi cocoşeii, bine adusă din condei, poate ţine loc de program politic.
Votez cu Doctorul fiindcă i-a dat un job lui Cozmâncă: înjură pesedeul door to door.
În România lui Oprescu nimeni n-o să se mai trezească devreme. (Slavă ţie, Doamne).
Primarul Five O'Clock, dacă ajunge preşedinte,
o să ne bage ore de linişte între şapte şi cinsprezece, ca să ne odihnim bine.

Care-i atuul Doctorului?
C-a avut totdeauna o relaţie strânsă cu electoratul feminin. Mare crai, deşi nu-i monarhist.
Ca să fim corecţi, azi e un crai în adormire, ca masonii. Somn uşor, frate!

Semnul electoral cu care se avântă Doctorul în bătălie e steaua cu şapte colţuri.
Frumos, dar greşit. Ar trebui să fie Autostrada Suspendată. Ăsta-i brandul lui.

Dacă se alege, poate să suspende Parlamentul, în cazul în care nu-l recepţionează gata suspendat.
Ce-ar mai avea voie să suspende?...

Abia îl aştept la Cotroceni, să-l văd trecând în revistă Garda de Onoare, cu aerul lui sictirit-solemn.

Ca şi fostul primar Băse la vremea lui, Doctorul trebuie să joace totul pe-o singură carte:
Manual de Chirurgie vol. III, intitulat "La căpătâiul bolnavului, dacă mai e loc" sau (între specialişti) "Izvorul Tămăduirii".

Preşedintele Oprescu ne va scoate din criză, aplicând un protocol ca la carte.
Vom avea o resuscitare unplugged (curentul e scump, aparatele - scoase din priză).
Atenţie cum se taie cheltuielile! Astea-s ca firele de la bombă: roşu sau albastru?
Tre' să le nimereşti, altfel eşti obligat să măreşti veniturile şi n-ai de unde. Am închis paranteza.
Dacă manevra nu iese, va fi chemat Isărescu, să facă respiraţia "gură la gură", pardon "buget la buget".

O zic pe viu, fără anestezie: dacă Doctorul nu reuşeşte să-l externeze pe Băsescu de la Cotroceni,
o să mai aibă de zăcut în primărie încă trei ani...

Urmează: "De ce votez cu Crin"

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 26/10/2009 22:53 a scris:"Gândul"
Miţa Baston, al treilea om
de Lelia MUNTEANU | 26 OCTOMBRIE 2009

V-aţi întrebat vreodată cine e al treilea om în stat?
O doamnă, în fişa postului. Preşedintele Camerei Deputaţilor, Miţa Baston, adică Roberta Anastase.
Conduce juma' de Parlament, ca femeile în trafic: cu un ochi în retrovizoare şi unul în pudrieră.
Din când în când pune câte-o frână bruscă, scoate capul pe geam şi te umple de respect.

Ce s-a întâmplat?
Primul om în stat, Preşedintele României, l-a luat la mişto pe al doilea om în stat.
Al doilea om în stat, Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, care n-are haz nici cât un procuror,
i-a replicat, memorabil de stupid: "Fie vă este frică, fie aţi experimentat droguri uşoare"...
O prostie sclipitoare, care ar fi trecut nebăgată în seamă,
dacă nu s-ar fi nimerit cu televizorul deschis al treilea om în stat - republicana de la Ploieşti.
'Mneaei a simţit nevoia să se repeadă în apărarea lui Băsescu,
ca un microbist care plonjează din fotoliu să respingă de pe linia porţii.
Şi i-a zis-o: Geoană face campanie cu tineri drogaţi.
Să ne înţelegem: primii doi oameni în stat sunt în campanie electorală,
şi-o trag artistic pe unde apucă, dintr-un capăt în altul al ţării.
Credeam însă că măcar al treilea om în stat păstrează o brumă de... normalitate.
Nu mă-ncurc cu vorbe de moftangii: decenţă, luciditate.

Dacă Miţa Baston ar fi zis că Geoană însuşi e drogat, mai treacă-meargă.
Să te legi însă de nişte copii - fie că sunt, fie că nu sunt membri sau simpatizanţi de partid -
asta te scoate din România bunului simţ.
Dar, ca la concursurile de frumuseţe, prima doamnă a deputaţilor nu s-a oprit aici.
A continuat, cu entuziasmul cu care în juneţe voia, probabil, să salveze planeta:
"De altfel, dacă îi urmăriţi discursul, deja câtorva din spatele lui, din sală, li se făcuse poftă" (de droguri uşoare, carevasăzică).
Mi-a îngheţat zâmbetul. Ce spui, soro? Jură-te pe Statuia Libertăţii!
Sau nu-l mai ambarasa pe candidatul PD-L că pe Geoană ştie Băsescu de unde să-l apuce şi unde să-l pălească.
Vorba 'Mnealui: de duşmani mă pot apăra, dar de propria şefă de Cameră - ba.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 27/10/2009 12:14 a scris:"Gândul"

Femeia care a pus blondele pe gânduri
de Lelia MUNTEANU | 27 OCTOMBRIE 2009

Îmi fac şi io un anamnesis, că se poartă:
am scris atâta despre Elena Udrea că mă apropii de Flaubert,
ca Ninel Potârcă de Cotroceni.
Mai am 357 de pagini şi scot pe piaţă "Madame Bovary"
în varianta platinată şi întinsă cu placa.
Voi aborda cu realism temperat tema femeii
care a restituit categoriei sale socio-cosmetice demnitatea,
care a pus blondele pe gânduri,
făcându-le să ţintească mai departe de echipa naţională de futbol,
scoţându-le din bamboouri, rostogolindu-le ca o sisifă postmodernă
din Dorobanţi spre dealul Cotrocenilor,
ridicându-le dincolo de condiţia lor de eroine tragice ale eposului comic
şi reaşezându-le ontologic în paradigma mercedesului tunat,
a vuittonului cu blană, a fotei cu swarovsky.

De când e în politică, Elena a fost mereu o damă bună (am tradus "domina buona" - cum altfel?).
N-a făcut nici o greşeală. (Cu preşedintele Norvegiei a fost o combinaţie nefericită
între încrederea ei în perfidul moderator şi un firesc trac geto-dac care te cuprinde
în emisiunile live cu bile).
Şi iată că duminică seară, la Cavadineşti, greşeşte ca o copilă. Ca o co-pi-lă!
Ce-a fost acolo? O adunare electorală (trei sute de săteni, veniţi să ia trendul).
Cânta Gheorghe Turda "Noi suntem români". Fior patriotic.
Cânta şi poporul, la refren:
"Noi suntem români, noi suntem romani/ Noi suntem urmaşii lui Traian".
Pe ultima notă a intrat Elena cu discursul. Ăsta-i momentul.
Prima blondă din istorie cu expertiza-n două ministere o dă cu stânga-n dreapta.
Începe. Zice: "Aşa este. Noi suntem urmaşii lui Traian… ai lui Traian Băsescu"…
Vai de mine! Păi, ăsta-i fix imnul contracandidaţilor.
Fiecare dintre ei, săracii, speră la asta, visează să fie urmaşi ai lui Traian la Cotroceni.
"Învingem împreună", al lui Geoană, e slogan?
E o scânceală de scufiţă roşie care vorbeşte singură prin pădure.
"România bunului-simţ", al lui Crin, e slogan? E un solo de harpă.
"Noi suntem urmaşii lui Traian" - da! Ça sonne fort! De-a dreptul eclatant!
Mai ales dacă-l rostesc cei doi în cor, ca să se audă mai bine.
Cum trebuia să procedeze Elena în situaţia dată?
Anestezia cu o privire bine ţintită auditoriul şi punea piciorul în prag:
"Pân-aici! Tăiaţi refrenul! Domnul preşedinte e propriul urmaş la Cotroceni.
Corect e să cântăm: "Noi suntem luntraşii lui Traian"…
Sau şi mai bine:
"De ce Crinul ăsta pal?
De ce Mircea, De ce bal?

Noi suntem români, noi suntem romani
Şi votăm tot cu Traian".

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 27/10/2009 12:34 a scris:de citit... si de luat aminte! (eventual :-)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Cristian Tudor POPESCU | 27 OCTOMBRIE 2009

Subject: Despre referendum
...

Închei cu o propunere pentru dl. Loghin: ce-ar fi dacă am vota alternativ, la fiecare rând de alegeri,
o dată cetăţenii alegători cu numele începând cu litere de la A la M,
data viitoare cei care se încadrează de la N la W? Situaţia României ar deveni mai rea?
Printre votanţii din această ţară nu sunt destui escroci, mincinoşi, puturoşi, somnoroşi, a
facerişti, antiromâni? N-ar fi ei împuţinaţi astfel?
Câţi km de autostradă, câte manuale pentru copii
şi câţi măturători s-ar putea plăti cu banii astfel economisiţi?

aurora - Trimis: 27/10/2009 21:34 a scris:Mi-a plăcut până la lacrimi, până la durere fizică această scriere.

Frumuseţea interioară
Sorin Lavric
Vineri, 23 Octombrie 2009

Cei mai frumoşi bărbaţi pe care i-am întîlnit au fost nişte bătrîni de peste 90 de ani care trecuseră cu toţii prin închisorile comuniste.
Ce izbea la ei era contrastul evident dintre înfăţişarea pe care o aveau şi fizionomia obişnuită a vîrstnicilor din România.
În loc de sfîrşeala resemnată a unor chipuri ruinate, în loc de acreala comună pe care bolile o împrumută de obicei senectuţii,
în loc de abrutizarea inevitabilă dată de involuţia psihicului, în fine, în loc de decrepitudinea senilă a unor suflete măcinate
- în loc de toate acestea te întîmpina încordarea strînsă a unor arcuşuri bine întinse, un fel de coarde a căror zvelteţe prelungă,
de figuri bizantine, te impresiona de la prima vedere. Aveai senzaţia că priveşti nişte fiinţe care trăiseră într-un alt regim existenţial
decît restul populaţiei, un regim a cărui intensitate li se întipărise în asprimea feţei şi în sobrietatea gesturilor.

Bătrînii aceştia, a căror viaţă fusese distrusă de arbitrare condamnări ideologice şi de la care te-ai fi aşteptat să ai parte
de un lung şir de lamentaţii inutile, bătrînii aceştia lăsau impresia că fuseseră cuplaţi la un mirabil aparat de resuscitare
care îi transfigurase la propriu, dar un aparat pe care nu-l găsiseră în secţiile de reanimare ale spitalelor,
ci în răcoarea bolgiilor şi în văgăuna gropilor comune. Numai aşa pot să-mi explic pofta de viaţă pe care o emanau
şi farmecul ce le ieşea din piele. Oamenii aceştia nu doar că văzuseseră moartea cu ochii,
dar chiar trăieseră alături de ea timp îndelungat, şi tocmai de aceea se preschimbaseră tainic,
năpîrlind de tot şi devenind alţii. Nişte energumeni frumoşi vibrînd sub unda unei neprefăcute credinţe.
Bătrînii aceştia păreau mistuiţi de o trăire a cărei undă de iradiere o simţeai fizic, la propriu, în chipul cel mai concret,
sub forma unui fluid emoţional care te prindea în cîmpul lui, încărcîndu-te cu o neaşteptată stare de bine.
Îi compătimesc pe toţi cei care nu au avut prilejul de a simţi înfiorarea dată de prezenţa unui astfel de bătrîn.

Fizionomia lor transmitea ceva care nu avea pecete psihologică, ci bătaie spirituală.
Nişte spectre hieratice modificînd dispoziţia oamenilor din jur.
Privindu-i, realizai că pe chipul lor se oglindeşte o stihie pe care nu o întîlniseră pe stradă sau între pereţii camerei,
ci în lumea aceea de tortură şi chin din care avuseseră norocul să scape.
De aceea, frumuseţea acestor nonagenari venea din interior şi consta într-o gravitate patetică şi molipsitoare.
Parcă erau sculptaţi într-o bucată de carne ce-şi pierduse calităţile organoleptice şi se peitrificase de tot,
încărcîndu-se cu subtile virtuţi de duh. De aici impresia de efigii vii cu conţinut dens.

Pe măsură ce i-am cunoscut, am constatat că toţi aveau aceleaşi trăsături.
În primul rînd, o seninătate definitivă, o lipsă de îngrijorare ce-i făcea invulnerabili la lipsuri.
Parcă trecuseră pragul grijilor şi pluteau într-o euforie blîndă de iniţiaţi într-un mister.
În al doilea rînd, convingerea că închisoarea le fusese predestinată în vederea unui scop cu bătaie eschatologică.
Trebuiau să sufere ca să-l descopere pe Dumnezeu.
De aceea, li se părea cu neputinţă ca toată suferinţa lor să fi fost degeaba.
În al treilea rînd, credinţa. E o revelaţie să întîlneşti oameni cărora, simţi prea bine,
credinţa le e stare firească de asimilare a lumii. O stare de spirit permanentă şi netulburată,
jucînd rolul unui filtru de cernere a întîmplărilor vieţii. Aşa arătau frumoşii bătrîni nonagenari.

aurora - Trimis: 02/11/2009 23:25 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Gheorghe CERCELESCU | 03 NOIEMBRIE 2009

Dacă criza politică nu s-ar fi suprapus cu cea economică, România ar fi avut şanse,
după semnalele care începuseră să vină din piaţă,
să se ridice deasupra liniei roşii chiar din ultimul trimestru al anului în curs.
Oricum, scăderea PIB-ului în 2009 va fi sub nivelul anticipat de FMI.
Probleme îngrijorătoare au apărut însă în legătură cu inflaţia.
După căderea Guvernului, cursul de schimb se află sub presiune.
BNR descurajează speculaţiile pe curs.
Dar până unde aperi leul şi cu ce costuri?
Dacă nu îl susţii, inflaţia şi dobânzile îşi iau zborul.
Nimeni nu se aştepta ca certurile ca la uşa cortului dintre politicieni
să înceapă cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale,
timp în care nota de plată s-ar putea încărca nemeritat de mult.

Politicienii noştri au dovedit însă din nou că nu cunosc mecanismele economice.
Dar şi mai grav este faptul că propriile interese îi împiedică să conştientizeze consecinţele dramatice ale ignoranţei lor.
Nici liderii sindicali nu sunt mai luminaţi. Ei cer un salariu minim de 750 lei, ceea ce este o inepţie.
Deoarece salariaţilor trebuie să le spui ce putere de cumpărare le oferi în euro, nu în lei.
Degeaba creşti salariul minim în lei cu 17%, dacă cursul de schimb se depreciază cu 20%, ca rezultat al majorării salariale.
Cine mai este însă preocupat, cu excepţia bancherilor centrali, de soarta inflaţiei sau a cursului de schimb?
Toţi vor salarii mai mari, chiar dacă este evident că nu ai de unde să le plăteşti.
Nu s-a învăţat nimic din experienţa nefericită din ultimii doi ani,
când s-au dat bani fără nicio acoperire economică, şi astăzi ne împrumutăm din greu,
nu pentru a ieşi din criză, ci pentru a plăti greşelile din trecut.
Îngrijorările sunt însă mult mai mari decât par la prima vedere.

Englezii consideră economia o ştiinţă a dezamăgirii, pentru că nu-ţi spune că totul merge bine.
Din această cauză economia s-a politizat, nu numai în România, ci în aproape toată lumea.
Până şi economişti de mare prestigiu - cum este Krugman, laureatul de anul trecut al Premiului Nobel pentru economie -
nu mai vorbesc economic, ci politic.
Krugman a scris chiar un articol pe care l-a intitulat sugestiv "Fraiere, e vorba de politică!", în care are 100% dreptate.
Politizarea economiei este produsul fricii.
Pompezi bani publici cu nemiluita, creezi deficite mari, dar nu te interesează consecinţele de peste ani.
Se încearcă să se rezolve astfel o problemă politică sau social-economică pe termen scurt prin crearea alteia pe termen lung.

A rămas celebră replica dată de Keynes unui ziarist care l-a întrebat dacă s-a gândit la faptul că,
din cauza politicilor intervenţioniste,monetare şi fiscale, pe care le promovează,
generaţiile viitoare vor plăti impozite şi dobânzi mai mari.
"Pe termen foarte lung, suntem toţi morţi", i-a răspuns Keynes.
Altfel spus, pentru greşelile pe care le faci azi nu mai răspunzi când va veni ziua judecăţii.
Aceasta înseamnă politizarea economiei, iar cum s-a născut ea din frică rezultă clar din biografia marelui economist englez.
Prima soţie a lui Keynes a fost o balerină rusoaică, refugiată la Londra,
care i-a povestit prin ce a trecut în timpul Revoluţiei din Octombrie 1917.
Îngrozit, Keynes a început să militeze pentru satisfacerea revendicărilor sindicatelor britanice,
care deveniseră puternice după prima conflagraţie mondială.
Când Churchill şi alţi miniştri de atunci susţineau că salarii mai mari se pot da numai în funcţie de productivitatea muncii,
Keynes le replica: "Sunteţi nebuni, vreţi un octombrie roşu şi în Anglia?"

Astfel de temeri au revenit, din cu totul alte motive, în actualitate.
Iar un semnal l-a dat chiar FMI, care a abandonat reţetele sale monetariste în favoarea keynesismului.
Aşa că politicienii noştri nu prea au de ce să se teamă de tranşele de împrumut.
Buldogul a devenit un biet pekinez. Dar o asemenea metamorfozare este una dintre cele mai proaste veşti pentru români.
Pentru că în România ultimilor 20 de ani nu s-a făcut nimic bun pentru economie şi nivelul de trai al populaţiei
decât atunci când guvernanţii noştri au fost împinşi de la spate din exterior.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora - Trimis: 06/11/2009 13:49 a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Cristian Tudor POPESCU | 05 NOIEMBRIE 2009

.....
Se simte lipsa acută, nu numai la Palatul Victoria, dar şi la Cotroceni, a unui negociator al României cu România.
Cum se numeşte marea redresare a economiei americane lovite de criza din '29-'33?
Se numeşte New Deal, Noua Înţelegere, a Americii cu America, sub preşedinţia negociatorului Franklin Delano Roosevelt.
Nu se numeşte Marea Răfuială.
Or, dl. Băsescu nu pare preocupat decât de a se eroiza în faţa naţiei: nu fac nici un compromis,
rămân cu şira spinării verticală, candidez ca să nu se spună că n-am curaj, nu voi trăda poporul.
Din pricina orgoliului nemăsurat, dl. Băsescu nu a înţeles un lucru esenţial pentru un om politic adevărat:
onoarea, demnitatea, curajul sau laşitatea lui personale trebuie să înceteze a mai conta în faţa interesului naţional.
D-sa ne mai oferă, în schimb, fără să i-l ceară nimeni, ficatul său sănătos...
Fiecare gest politic ostilizant, riscant, pe muchie, pe care îl va face în zilele care au mai rămas până la alegeri,
fiecare nouă ieşire în retorica războiului, în cel mai bun caz nu îi va aduce nici un vot în plus d-lui preşedinte.
Fiecare fanfaronadă gen Cristian Preda: "Toţi trei sunt luzări şi Traian Băsescu îi va bate pe toţi trei odată"
va întări printre alegători convingerea că dl. preşedinte vrea să fie votat doar ca să câştige el, Traian Băsescu,
de-al dracului, încă o dată alegerile.

Cât priveşte încercările timide de a se da drept posibil mediator-moderator politic după ce câştigă,
pe care probabil i le cere stafful său de campanie,
cred că sunt singurele momente în care preşedintelui Joacă Tare îi e jenă de sine însuşi.

aurora - Trimis: 25/11/2009 12:46 a scris:Se apropie 1 decembrie, ziua naţională a României.

Un editorial de excepţie... dar câţi mai simt aşa?!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

" Recunosc, mi s-a întâmplat de câteva ori. Atunci când am fost în America, m-am pomenit întrebându-mă:
De ce n-o fi asta ţara mea? La fel şi în Anglia, Franţa, Germania, Japonia. Dar mi-a trecut repede.
M-am ruşinat imediat de gândurile mele şi ţi-am cerut, de-acolo, de departe, unde mă aflam, iertare,
deşi ştiam că Tu ştii că-mi lipseşte curajul de a fi altceva decât român, putând, prin urmare,
să contezi pe prostul de mine până la capăt.

Era ca şi în privinţa mamei, când eram copil.
Când am mers pentru prima oară în tabără, aş fi vrut să pot spune că mama e profesoară, sau ingineră, sau doctoriţă.
Să fi apărut însă în clipele următoare cineva cu puteri dumnezeieşti zicându-mi că mi se va îndeplini dorinţa,
dar că va trebui să mă nasc pentru asta din nou, n-aş fi vrut în ruptul capului să-mi fie mamă altcineva.
Aş fi ales-o tot pe mama să mă nască, chiar dacă ea nu era şi n-avea să fie niciodată profesoară, ingineră sau doctoriţă.
O mie de vieţi dacă mi-ar fi date,
aş vrea ca ea şi numai ea, femeia de la ţară, desculţă şi neştiutoare de carte, să-mi fie mamă.

Aşa şi cu Tine, vreau să rămâi până la sfârşitul lumii ţara mea.
Eşti prima după mama cu care stau în felul acesta de vorbă. Doar noi doi, între patru ochi, atât.
Numai cu mama puteam să vorbesc astfel. Însă ea nu mai este. N-am găsit pe nimeni altcineva să-i ţină locul.
Tu semeni cel mai mult cu mama. De aceea, mi-am luat îndrăzneala de a-ţi vorbi atât de deschis.
Mi s-a părut apoi că şi momentul ar fi unul potrivit.

Va fi la începutul săptămânii viitoare ziua Ta.......
......
........

citeşte, că merită, e cel puţin frumos scris

magicianul - Trimis: 25/11/2009 15:38 a scris:

abba a scris:E cel mai simplu si mai frumos spus despre dragostea de patrie. Din pacate, cei care traiesc la sanul mamei nu-i pretuiesc dulceata laptelui, in timp ce alti copii , aflati departe , viseaza ca se rasfata la sanul ei si li se face dor.

That's just sick :-|