FEMEIA, ETERNA ENIGMĂ

GENEZĂ (1)

Venise femeie
Iubită de şarpe,
Lacom muşcând împlinirea
Din mărul ce creşte
curat şi închis
Rotund peste seminţe
În Pom roditor.
Venise femeie
Nespusă frumoasă,
Cu ochi peste păsări
Şi părul din vânt,
Cu braţele zbor
Şi gura cuvânt,
Cu sânii de ceară
Şi-n pântec viu rod
Ce creşte aievea,
Din strigăt sau glod.
Venise femeie
Din Raiul grădinii.
…Şi har peste ochii-mi,
Trecu o cascadă
…Şi ea se scălda
În apa din Ceruri
…Şi parcă zbura
Plutind amintirii,
În inima mea.

Şi har peste ochii-mi,
Trecu o cascadă
…Şi ea se scălda
În apa din Ceruri
…Şi parcă zbura
Plutind amintirii,
În inima mea.


GENEZĂ (2)

Venise din trecutele imagini
ale lumii uitate de timp
în grea aşteptare.
Venise aşa cum a fost zămislită,
frumoasă prin harul de taină,
din carne şi os plămădită.
Venise dorind, înţeleaptă,
să muşte din fructul oprit,
de şarpe divin înşelată.
Venise femeie, minune - jertfită:
cu ochii de stele
şi părul în vânt,
cu braţele zbor
şi gura cuvânt,
cu sânii ca para
şi-n pântec sămânţa,
veşnic sămânţa - închisă rotund -
ce poartă lumina şi strigătul viu.
Venise bogată-n comoara naturii,
prin rodu-i purtând împlinirea.
Şi-atunci peste ochii-mi ce numai priveau,
Trecu o cascadă şi ea se scălda
În apa ce este, a fost şi va fi,
Oricând şi oricum o GENEZĂ.
*************************

MULȚUMESC PENTRU CĂ M-AȚI PRIMIT ÎN ACEST FORUM ȘI AȘTEPT CU EMOȚIE PĂRERILE MEMBRILOR SĂI.