De prin lume adunate...

Vrăjeală mare! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Aş face sex la birou şi degeaba, dacă-mi place careva...
Adică, aş face sex la birou din nou...

little light a scris:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

In sfarsit, o statistica interesanta!

da..nu cred ca as fi printre cei alesi

Cei alesi in statistica asta sunt cetateni potentiali , fara individualitate, fara nume, un fel de Mr. Nobody inmultit cu 100!

Dacă aş fi trăit în America
Monday, 10 May 2010
By Alice Nastase - New York City

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Azi, cu doar o zi inaintea plecarii din America, nu ma pot abtine sa ma gandesc
cum ar fi fost viata mea daca as fi trait in tara adevaratelor minuni.
Merg pe marile bulevarde ale New York-ului si urmaresc cu invidie doamnele elegante care ies de la job,
si le masor din cap pana-n picioare, sa vad daca au celulita (n-au), daca au parul frumos vopsit (il au),
daca au poseta scumpa (da), daca le vine bine costumul de firma (le vine ca turnat).
Dar, in afara de faptul ca le invidiez pentru cat de dichisite sunt, cat de bine imbracate,
sunt absolut uluita cat de senine sunt la chip.
Nu vad pe nimeni tarand dupa el disperarea pe care o simti plutind
pretutindeni in tara noastra la ora cand oamenii ies de la slujbe.
Si-mi amintesc de cate ori am plecat eu plangand de la birou,
si nu doar pe vremea cand eram angajata la patroni nemilosi,
ci si, foarte adesea, de cand am eu insami angajati,
dar nu sunt in stare sa ii fac sa le pese, sa ii doara,
sa se poarte ca si cum ar avea nu doar dreptul la salarii bune si bonusuri enorme,
ci si dorinta nebuneasca de a face lucrurile sa mearga cu adevarat.
E drept ca locuim, de cateva zile, intr-o zona splendida,
in care se invart, parca, cei mai norocosi dintre pamanteni.
Dar eu aici n-am vazut pe nimeni mergand imbufnat pe strada.
Pana si cersetorii iti zambesc inainte sa te intrebe daca nu-ti prisoseste ceva maruntis,
si tot zambitori pleaca de langa tine, daca ii refuzi.

aurora a scris: Dacă aş fi trăit în America
Monday, 10 May 2010
By Alice Nastase - New York City

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Azi, cu doar o zi inaintea plecarii din America, nu ma pot abtine sa ma gandesc
cum ar fi fost viata mea daca as fi trait in tara adevaratelor minuni.
Merg pe marile bulevarde ale New York-ului si urmaresc cu invidie doamnele elegante care ies de la job,
si le masor din cap pana-n picioare, sa vad daca au celulita (n-au), daca au parul frumos vopsit (il au),
daca au poseta scumpa (da), daca le vine bine costumul de firma (le vine ca turnat).
Dar, in afara de faptul ca le invidiez pentru cat de dichisite sunt, cat de bine imbracate,
sunt absolut uluita cat de senine sunt la chip.
Nu vad pe nimeni tarand dupa el disperarea pe care o simti plutind
pretutindeni in tara noastra la ora cand oamenii ies de la slujbe.
Si-mi amintesc de cate ori am plecat eu plangand de la birou,
si nu doar pe vremea cand eram angajata la patroni nemilosi,
ci si, foarte adesea, de cand am eu insami angajati,
dar nu sunt in stare sa ii fac sa le pese, sa ii doara,
sa se poarte ca si cum ar avea nu doar dreptul la salarii bune si bonusuri enorme,
ci si dorinta nebuneasca de a face lucrurile sa mearga cu adevarat.
E drept ca locuim, de cateva zile, intr-o zona splendida,
in care se invart, parca, cei mai norocosi dintre pamanteni.
Dar eu aici n-am vazut pe nimeni mergand imbufnat pe strada.
Pana si cersetorii iti zambesc inainte sa te intrebe daca nu-ti prisoseste ceva maruntis,
si tot zambitori pleaca de langa tine, daca ii refuzi.

Cam băloasă chestia asta scrisă de respectiva.
O fi EMO...

Dacă nu ştii cine este Alice Năstase, de ce faci o asemenea apreciere?
Mie mi-a plăcut cum a scris, cred că asta a simţit acolo...

Informează-te cine este Alice Năstase, ai persoane feminine în preajmă,
pe forumul tău, ele te pot ajuta.
Citeşte ceea ce scrie, s-ar putea să-ţi placă şi ţie. Şi chiar dacă nu-ţi place...
Mie mi-a plăcut şi îmi place Alice Năstase

aurora a scris:
Mie mi-a plăcut şi îmi place Alice Năstase

Mie imi place mai mult Simona Catrina . Sunt muult mai spumoase articolele ei .

aurora a scris:Dacă nu ştii cine este Alice Năstase, de ce faci o asemenea apreciere?

Deoarece îi curg balele după câteva aspecte de formă (superficiale) din SUA şi îşi desconsideră plaiurile natale.

predator a scris:

aurora a scris:Dacă nu ştii cine este Alice Năstase, de ce faci o asemenea apreciere?

Deoarece îi curg balele după câteva aspecte de formă (superficiale) din SUA şi îşi desconsideră plaiurile natale.

Vorbeşti urât şi asta nu îmi place.

Nu este adevărat, de-aia ţi-am spus că nu o cunoşti, nu ai citit nici ce/cum scrie, nici despre viaţa ei.

Aceste aspecte de formă, superficiale cum spui, sunt cele pe care le văd şi eu şi îmi plac la oamenii de afară,
îmi place când îi văd senini, calmi, relaxaţi, bine îmbrăcaţi, îngrijiţi.
Da, îmi place când văd astfel de oameni, oriunde i-aş vedea.
Îmi place să văd persoane în vârstă care arată bine, sunt vesele, se îmbrăca cu curaj, dar decenţă.
Ce văd zilnic în jurul meu? Fără să îmi desconsider plaiurile natale.
Văd oameni încruntaţi, nervoşi, agasaţi de lipsuri, oameni care miros a transpiraţie de-ţi mută nasul pe stradă!
oameni cu o sănătate şubredă, cu dinţi lipsă, îmbrăcaţi mai mult decât modest, cu pantofi scâlciaţi.
Bătrâni care nu-şi mai permit să-şi cumpere o haină, un pantof... poartă ce rămâne de la cei tineri,
sau ceea ce au de cu ani.

aurora a scris:Vorbeşti urât şi asta nu îmi place.

Aia vorbeşte (printre rânduri) urât despre patria ei, nu eu despre ea.

aurora a scris:Nu este adevărat, de-aia ţi-am spus că nu o cunoşti, nu ai citit nici
ce/cum scrie, nici despre viaţa ei.

N-ai vrea să fac şi sex cu ea pentru a o cunoaşte?

predator a scris:

aurora a scris:Vorbeşti urât şi asta nu îmi place.

Aia vorbeşte (printre rânduri) urât despre patria ei, nu eu despre ea.

aurora a scris:Nu este adevărat, de-aia ţi-am spus că nu o cunoşti, nu ai citit nici
ce/cum scrie, nici despre viaţa ei.

N-ai vrea să fac şi sex cu ea pentru a o cunoaşte?

Acest mod de a discuta chiar îmi displace, aşa că renunţ la această discuţie.

O seară plăcută să ai!

aurora a scris:Acest mod de a discuta chiar îmi displace, aşa că renunţ la această discuţie.

Este cea mai simplă soluţie.

Îngrijorat de scăderea dramatică a natalităţii din Georgia,
Patriarhul Ilia al II-lea a promis acum câţiva ani că va oficia personal slujbe de botez.

Georgienii au fost sensibilizaţi, astfel ca, la vârsta de 77 de ani,
patriarhul a botezat numai anul trecut peste cinci mii de copii.

Se împlinesc 50 de ani de la lansarea pe piaţă a pilulei contraceptive.
Publicaţiile dedică ample dosare pastilei care a schimbat ireversibil concepţiile noastre
despre familie, sexualitate, moralitate şi comportament social, în general.

În ceea ce priveşte efectul asupra condiţiei femeii, opiniile variază
de la reamintirea deja clasicelor cuvinte ale lui Camille Paglia
- "Pilula contraceptivă a eliberat femeia mai mult decât mişcarea feministă însăşi" -
până la constatarea că, deşi în Arabia Saudita contracepţia este larg accesibilă,
ea nu a îmbunătăţit, la nivel social şi politic, viaţa femeilor arabe.
Probabil, în unele cazuri, e nevoie şi de revoluţia (sau reforma) de a doua zi.

aurora a scris:Se împlinesc 50 de ani de la lansarea pe piaţă a pilulei contraceptive.
Publicaţiile dedică ample dosare pastilei care a schimbat ireversibil concepţiile noastre
despre familie, sexualitate, moralitate şi comportament social, în general.

În ceea ce priveşte efectul asupra condiţiei femeii, opiniile variază
de la reamintirea deja clasicelor cuvinte ale lui Camille Paglia
- "Pilula contraceptivă a eliberat femeia mai mult decât mişcarea feministă însăşi" -
până la constatarea că, deşi în Arabia Saudita contracepţia este larg accesibilă,
ea nu a îmbunătăţit, la nivel social şi politic, viaţa femeilor arabe.
Probabil, în unele cazuri, e nevoie şi de revoluţia (sau reforma) de a doua zi.

Într-o zi în care se încheia ediţia, eram la ziar. Oboseala acumulată în cursul săptămânii ne dădea tuturor o stare nervoasă absolut insuportabilă. Ziarul intra în tipografie joi noaptea şi apărea pe piaţă vineri dimineaţă. Pentru asta, joi seară eram toţi în fierbere, după ce luni, marţi, miercuri şi joi pe zi scriam, corectam, paginam, scoteam, băgam, modificam, telefonam, ne duceam şi ne-ntorceam. Ce să mai, joi seară eram obosiţi şi cu nervii întinşi la maximum. Ultimul plecam eu din redacţie, pentru că era ziarul meu. Plecam în tipografie şi mai stătea şi acolo un timp, până ce vedeam că maşinile de tipar scot de sub teascuri noua gazetă!

În sfârşit, într-o astfel de joi seară cu nervii întinşi la maximum, răcneam:
- Aici este redacţie de ziar, nu adunătură de looser-i mofluji cu care oricine dă de pâmânt când vrea! Noi le dăm ulcer altora, nu alţii nouă, vreau ca acest ziar să mă înspăimânte şi pe mine când l-oi lua în mână mâine dimineaţă, să frigă, să ardă, să fie lavă incandescentă, să le sară ălora despre care am scris o săptămânaă capetele de pe pernă când vor citi! Nu accept scuze, ci doar vreau un articol incendiar la rubrica "Ultima oră", ca să-i punem cu botul pe labe, să-i învingem, să punem genunchiul pe gâtul lor, să înfigem steagul nostru în reduta lor, să-i terminăm! Eu nu sunt coleg cu nişte plângăcioşi, eu sunt camarad cu trupă de război care învinge de fiecare dată, eu nu comand o echipă de majorete, eu comand un batalion de şoc! Acum, imediat, toată lumea, dat toată lumea se aşează la scris şi-mi scrie câte un articol incendiar pentru "De ultimă oră", cu câte trei variante de titlu, că altfel nu plecaţi vii de aici! La muncă!
Atât am mai reuşit să răcnesc răguşit şi cu ochii scoşi porbabil din orbite, pentru că mă usturau îngrozitor şi-am scos din portofel banii de tipar pe care numai eu ştiu cum naiba îi mai făcusem rost şi în săptămâna aia! Echivalentul a cam 400-450 de euro.
- Ăsta este premiul pentru cel mai bun articol scris în următoarea jumătate de oră! am adăugat trântind bancnotele de un afişier şi fixându-le acolo cu o piuneză colorată. Iar cine scrie cel mai prost articol, va plăti masa din seara asta pentru noi toţi, fiindcă nu mă duc acasă să mănânc la miezul nopţii! La scris imediat toată lumea!
Sincer să fiu, mă mir că n-a căzut avizierul ăla când am trântit bancnotele de el!
- Şi daţi-mi şi mie o pastilă contra durerilor de cap, că simt că-mi plezneşte, şi vreau să scriu şi eu! am mai zis şi am plecat în biroul meu, lăsând uşa deschisă ca să poată veni cineva cu vreo pastilă.
Dar nu m-a urmat nimeni. M-am apucat de scris şi se apropia miezul nopţii. Din redacţie se auzeau tastele bătute de bieţii copii la care tocmai răcnisem şi pe care tocmai îi ridicasem la rangul de batalion de şoc! Mitraliau nervos tastele computerelor cu ultimele lor puteri aproape de miezul nopţii! Era o linişte totală, iar eu am răcnit încă de două sau de trei ori lovind tastele computerului meu:
- Daţi-mi o pastilă de-aia de cap, ce sunteţi surzi? Pastilă să vă faceţi că îmi plezneşte capul, ce voi n-auziţi? Ce purtaţi în poşetele alea cât sacii? Daţi-mi o pastilă!
Şi-atunci a intrat în biroul meu A. Statură de baschetbalistă. Se îmbrâncise o dată cu primarul municipiului Călăraşi când ăla a vrut să-i smulgă din mână camera foto şi era cunoscută ca o ziaristă care răzbea, ca să zic aşa! Vorbea frumos, avea o voce ca a celor care spun poveşti pe la radio, dar scria de ziceai că taie cu briciul. Drăcoasă!
- Uite o pastilă, să-ţi fie de cap, zice A. şi-mi aruncă pe birou pastila mică şi albă făcând stânga-mprejur fără alte cuvinte.
Am luat pastila şi am înghiţit-o fără cuvinte. Am scris, am dat şi premiul, n-are importanţă cui, penrtu că oricum nu-i cunoaşteţi. Am pelcat în tipografie şi ziarul şi-a urmat cursul normal. N-am mai fost la cârciumă. Le-am dat drumul tuturor acasă şi eu am mâncat un iaurt cumpărat d epe drum. Ca o ramarcă, pot spune că durerea de cap mi-a trecut aproape instantaneu după ce am înghiţit pastila pe care A. mi-o trântise pe birou.

A doua zi, vineri, ne vedem aproape de prânz. Atmosferă relaxată în redacţie. Ziarul ieşise şi urma să trimit solii să încaseze banii de publicitate, pentru că-l făcusem pe datorie, după ce am dat premiul respectiv. Mă prind în redacţie infanteriştii trupei de război, membrii batalionului de şoc:
- Te-a mai durut capul asară? întreabă privind absentă în tavan colega A.
- Nu, nu m-a mai durut! Chiar, ce naiba pastilă a fost aia? Pentru că mi-a trecut aproape instant durerea de cap!
- Era pastila mea anticoncepţională, camarade! răcneşte A. luând poziţia de drepţi şi salutând milităreşte, în hohotele de râs homerice ale tuturor celorlalţi! Sper că ţi-a plăcut, fiindcă eu le înghit zi de zi şi nu mă doare capul, mai adaugă printre sughiţuri de râs colega A.
- La cârciumă cu voi, trupă de ziarişti diletanţi, am decis eu pe loc. Eu plătesc, pentru că am scris cel mai puţin publicabil articol pentru "De ultimă oră".
- Ia, ia, ia să vedem ce-ai scris, s-au înghesuit bieţii copii.

Scrisesem o cerere în care îi rugam să mă ierte pentru ieşirile mele, în care le spunem că-i iubesc pentru ce sunt ei fiecare în parte şi pentru ceea ce suntem toţi într-o echipă. Dar asta nu era publicabil, deci pierdusem pariul.

Luni dimineaţă, cineva printase ceea ce scrisesem eu, şi a pus textul la avizier prins în locul unde fusese pus teancul de bani. Peste hârtia aceea, cineva a lipit cu scoch o pastilă anticoncepţională. Acolo au stat, cât a rezistat redacţia aceea, încă ani de zile. Iar când mă apucau răcnetele, joia sau aiurea, se gîsea câte unul care să mă întrebe candid:
- Să-ţi dăm un anticoncepţionalul, sau să-ţi dăm să citeşti ce-ai scris? Ori pe-amândouă, camarade?

another a scris:
- Era pastila mea anticoncepţională, camarade! răcneşte A. luând poziţia de drepţi şi salutând milităreşte, în hohotele de râs homerice ale tuturor celorlalţi! Sper că ţi-a plăcut, fiindcă eu le înghit zi de zi şi nu mă doare capul,

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Acuma sper ca n-a ramas insarcinata colega ta in luna respectiva, pentru ca daca nu iei pastila intr-o zi se poate intampla.. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine].
P.S. Faina povestire

N-a rămas însărcinată atunci, dar peste un timp a făcut o nuntă ca în poveşti. La nuntă, doi ameţiţi au vrut s-o fure. Ea s-a lăsat furată de ăia doi, iar când au vrut s-o dea înapoi ginerelui, ca să-şi încaseze ei "tainul" în sticle de whiskey, colega A. a avut o pretenţie pe care-a spus-o la microfon:
- Aş vrea ca cei doi care m-au răpit să danseze ţinându-mă pe mine în braţe.
A fost de comă să vezi doi abramburiţi mici şi slăbuţi dansând, ţinând mâinile împreunate "scăunel", iar pe mâinile lor să fie aşezată o mireasă de aproape 2 metri înălţime şi frumoasă ca o zână!

Ce frumos povestesti!