Un gand pe zi

another a scris:Fricoşii cad robi, laşii mor înainte de moarte!
Another, 28 octombrie 2009

geta a scris:Cine se bucura de raul aproapelui nu are nici suflet si nici credinta:


([Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora a scris:Referitor la modul "fără cap" de creare a unor ministere în acele vremuri, Grigore Moisil a spus:

"Propun ca într-un minister să fie unite geologia cu geometria şi geografia şi ministru să fie Geo Bogza!"
Grigore Moisil

another a scris:Viaţa şi moartea unui om - două aspecte subiective, individuale, într-o singură realitate obiectivă, universală!
Another, 12 decembrie 2009

another a scris:Viaţa este o simulare nefericită a realităţii, moartea este o simulare prea profundă a realităţii!

Când Dumnezeu a luat o coastă din Adam şi a creat-o pe Eva, Adam şi-a numărat oarecum uimit, dar mai mult curios şi nerăbdător costele rămase întrebându-se câte femei vor mai ieşi din ele.

Când ne întâlnim cu un cunoscut, îl întrebăm în fugă ce mai face, dar nu ascultăm aproape niciodată răspunsul; trecem abrupt, la altele. Nu prea avem timp pentru fericirea altora...!

Când iubim, repetăm timpul către infinit. Când urâm, închidem totul într-un zero fără sfârşit.
Another, 15 decembrie 2009

another a scris:aş vrea să nu mă întrebaţi
ce fac acum,
pentru că nu am timp
s-ascult întrebări
şi cu atât mai puţin
aş avea timp de răspunsuri!

dar aş putea să vă spun
că mi-am pus mâinile
streaşină sufletului cu care privesc lumea
şi scriu o carte
în ale cărei cuvinte observ
că se strâng - de-o vreme -
mai multe amintiri decât dorinţe!

another a scris:Zilele noastre sunt albe, nopţile noastre sunt negre; toate acestea sunt piese pe tabla de şah a lui Dumnezeu. Cu cine joci, Doamne...!? Another, 15 decembrie 2009

Când îţi faci inventarul sentimentelor, afli că cel mai nimerit contabil pentru asta este sufletul, nu inima! Pentru că inima rămâne în pământ, iar sufletul urcă la Dumnezeu; de aceea este bine să adunăm numai sentimente curate, altfel Dumnezeu nu ne va primi sufletele în Rai!

Dumnezeu s-a arătat oamenilor pe Pământ dar s-a creat o dilemă: este chiar El, ori nu este? Noi trăim într-o societate în care se vor impune şi vor câştiga ideile celor care oricum nu-L vor fi văzut!
Another, 15 decembrie 2009

another a scris:fericirea durează de obicei mai puţin
decât propriu-ţi chip gravat în apă de mare.
în rest, viaţa se umple cu amintiri
despre pâmânt, despre foc, despre apă...

dar cele mai multe amintiri
sunt întotdeauna despre oameni;
de aceea, vine mereu câte o vreme
când începi să te întrebi
dacă oamenii mai trăiesc,
dacă oamenii te mai gândesc,
dacă oamenii te mai iubesc...


Another, 15 decmebrie 2009

another a scris:Secundele sunt bătăile de inimă ale lui Dumnezeu. De-aceea, timpul este etern. Când inima lui Dumnezeu încetează să bată pentru noi, timpul nostru s-a sfârşit, şi atunci se cheamă că am murit... Another, 15 decembrie 2009

another a scris:Într-un sac în care ai pus o avere mare strânsă peste noapte, nu va mai încăpea niciodată şi cinstea!
Another, 23 decembrie 2009

horia a scris:Sentimentul romanesc al isteriei
text de Mircea Cartarescu

Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e
ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o
data cu el. Esti una cu toti ceilalti.
Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa
nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici.
De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta.
Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele
mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se
poate de mult.
Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aprook ape pana la
caricatura.
Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa
elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te
contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de
acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te
grabesti sa-ti ceri tu scuze.
O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un
balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile.
Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru
fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca
la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara
care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat
mai draguta si mai serviabila cu clientii.
Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge
insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o
badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de
lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara
complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si
scarbita, care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere.
Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de
cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca
nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au
rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social,
calcand peste cei blanzi.
In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de
sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti
si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii
isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profound
alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala:
tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de
explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul
generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca
suntem fundamental rai.
Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont,
carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si
aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social.
Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa
fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate.
Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai
moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale
publicului.
Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge
binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele
premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat
printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga,
scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.

--------------------------
scuze ca de obicei daca am postat iar unde nu trebuie

another a scris:Plonjezi în realitatea cu câte un aspect pe fiecare faţă: viaţa şi moartea.

ABBA a scris:

another a scris:Plonjezi în realitatea cu câte un aspect pe fiecare faţă: viaţa şi moartea.

ete de-aia nu mai ai tu semnatura!