FILME

aurora a scris:

another a scris:Poate unui film care să merite?!

Eu cred ca l-ar fi meritat si AVATAR si "The Hurt Locker"... dar ce stiu eu?!?! nu-s specialista!

another a scris:

aurora a scris:

Eu cred ca l-ar fi meritat si AVATAR si "The Hurt Locker"... dar ce stiu eu?!?! nu-s specialista!

Eu m-am apucat să vizionez The Hurt Locker-ul ăsta! Şi după vreo 20 de minute m-am întors fără regrete la cartea pe care o citesc acum. [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

aurora a scris:Poate pentru ca tu ai facut armata? ai tras cu pusca si alte aleaalea?

aurora a scris:Eu ma gandeam vazand filmul ce tampenie este starea de conflict, de razboi,
cat de ingrata este situatia si a unora si a celorlalti, cum e "omoara-l tu, inainte sa te omoare el"

aurora a scris:cum e sa ai mila de un copil sau o babuta care in secunda urmatoare te omoara

aurora a scris:Mie mi-a placut... soldatii sunt si ei oameni, cu bunele si relele lor
doar ca ei fac lucruri pe care noi, "civilii", nu le-am putea face.

aurora a scris:Filmarile sunt foarte bune.
Nu stiu cum de nu te-a "prins" filmul, decat prin asta, ca tu stii ce este "armata".

Raul a scris:Da, ar trebui sa se intoarca acasa, pe pamantul lor.

aurora a scris:another... eşti supărat rău! mi se pare că eşti nedrept, cu soldaţii... cu toţi!

Laureatul premiului Nobel, scriitorul Jose Saramago şi apreciatul regizor Fernando Meirelles ("The Constant Gardener," "City of God")
ne relevă imaginea spectaculoasă şi complexă a naturii umane în timpul unei epidemii misterioase de orbire.
Este vorba despre o explorare curajoasă a naturii umane, a egoismului, oportunismului şi indiferenţei,
dar şi a capacităţii oamenilor pentru empatie, dragoste şi perseverenţă.

Totul începe într-o secundă, când un om care se întorcea spre casă de la serviciu, la volanul propriei sale maşini,
este lovit de o nemiloasă orbire. Pe dată, lumea înconjurătoare se transformă într-un abur opac, înfricoşător.
Una câte una, fiecare persoană pe care o întâlneşte - soţia, doctorul, chiar şi aparentul bun samaritean care îl duce acasă cu maşina
- va avea la rândul său aceeaşi nemiloasă soartă. Pe măsură ce boala se răspândeşte, iar panica şi paranoia cuprind tot oraşul,
victimele "maladiei albe" sunt adunaţi şi izolaţi într-un azil de nebuni, abandonat şi aflat în paragină,
unde începe treptat să dispară orice urmă de viaţă normală.
Dar în spitalul unde fusese instituită carantina există totuşi un martor ocular:
o femeie (interpretată de actriţa Julianne Moore, de patru ori nominalizată la premiul Academiei)
care nu a fost contaminată, dar care s-a prefăcut că e oarbă pentru a rămâne alături de iubitul ei soţ (Mark Ruffalo).
Dovedind mult curaj şi voinţă de supravieţuire, ea reuşeşte să conducă un grup de şapte oameni, un fel de familie improvizată,
pe un drum între oroare şi dragoste, decădere şi frumuseţe, luptă şi bucurie, evadând din spital şi ajungând în oraşul pustiu,
pentru care ei ar putea constitui singura speranţă de viaţă.

Călătoria lor dezvăluie atât fragilitatea societăţii cât şi minunatul sentiment al umanismului.

Această povestire este adusă la viaţă de către regizorul Fernando Meirelles, nominalizat la premiul Academiei,
după un scenariu de Don McKellar, laureat al premiului Tony, bazat pe bestseller-ul internaţional al lui Jose Saramago,
cu o distribuţie prestigioasă care-i include pe:
Julianne Moore ("Far From Heaven," "The Hours"),
Mark Ruffalo ("Zodiac," "Reservation Road"),
Danny Glover ("Dreamgirls," "The Color Purple"),
Gael García Bernal ("Babel," "The Motorcycle Diaries," "Y tu mamá también"),
Alice Braga ("I Am Legend," "City of God"),
Yusuke Iseya ("Sukiyaki Western Django," "Kakuto"),
Yoshino Kimura ("Sukiyaki Western Django," "Semishigure"),
Don McKellar ("Monkey Warfare," "Childstar"), şi
Maury Chaykin ("Where the Truth Lies," "Being Julia").

BLINDNESS/ORBIRE este produs de Niv Fichman, Andrea Barata Ribeiro şi Sonoko Sakai.

Producătorii executivi sunt Gail Egan, Simon Channing Williams, Tom Yoda, Akira Ishii şi Victor Loewy.
Co-producătorii sunt Bel Berlinck şi Sari Friedland.

Nominalizat la Palme d'Or in 2008.

"Nu am facut casting propriu-zis. Am facut un work-shop cu ei in penitenciare,
am fost acolo si am stat cu ei si am lucrat impreuna, la cele doua penitenciare de minori si tineri, Craiova si Tichilesti.
Nu i-am tratat niciodata ca pe niste detinuti ci ca pe niste copii normali.
I-am respectat si m-au respectat, i-am ajutat si m-au ajutat.
Au facut niste lucruri extraordinare si nu tocmai usor.
Ma bucur ca lumea ii gaseste naturali si ma intreaba daca improvizam,
daca stiau ca sunt filmati... In ce se vede acolo, in naturaletea lor sunt luni de munca.
Lucrul cu ei a fost o experienta care pe mine m-a imbogatit spiritual.
Apoi, in film nu joaca doar detinuti.
Joaca George, Ada, Mihai Constantin, Clara Voda.
Cu fiecare am lucrat diferit si fiecare au lasat o bucata de suflet acolo, pe pelicula. "

"Ii spun sa inchida ochii si sa isi urmeze visul,
iar atunci cand visul pare sa se risipeasca sa il prinda cu dintii si sa nu ii dea drumul.
Filozofia m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat sa fiu obraznic (in sens strict spiritual)
si sa am curajul sa ma iau la tranta cu orice idee.
Mi-a placut in scoala, imi place in continuare, si daca as avea vreme m-as inscrie din nou la scoala.
La Istorie sau la Psihologie. Poate o sa am vreme si o sa ma inscriu.
Pana atunci insa vreau sa fac eu o scoala. O scoala de actorie pentru toata lumea. "

Daca oamenii care se grabesc sa arunce cu piatra ar privi mai atent si-ar schimba parerea.
Daca, asa cum am intalnit eu, ar intalni un copil de 15 ani, care a fost parasit la nastere si acum, in puscarie, adolescent,
ii scrie scrisori mamei pe care nu a cunoscut-o niciodata, cred ca si-ar schimba parerea.
Sau, imaginati-va ca deschideti ochii intr-o comunitate in care TOATA lumea fura.
Mama, tata, unchii, vecinii. Cel care nu o face e fraier.
De ce fel de forta si tarie de caracter e nevoie sa te ridici, adolescent si sa spui NU?
Inainte sa condamnam, hai sa privim si sa cunoastem.
Filmul meu arunca o privire in directia asta si deschide ochii intr-o anumita masura.

A fost la inceput o piesa de teatru scrisa de Andreea Valean.
Apoi un scenariu scris de Catalin Mitulescu.
Apoi am aparut eu si am mers mai departe.
Andreea si Catalin au inceput dupa ce au facut o vizita la o casa de corectie si vizita aceea i-a marcat profund.
Eu am vizitat puscarii si pot sa spun ca experienta a fost devastatoare.
Nu ma refer la conditiile de trai, ci la copiii aceia, la ce e in sufletul lor, la vise frante si la inimi zdrobite.
Dupa ce i-am cunoscut trebuia sa spun povestea asta indiferent cum.

Soţia călătorului în timp este o poveste atipică de dragoste dintre un bibliotecar (Henry),
ce suferă de o afecţiune genetică care-l face să călătorească în timp, şi soţia lui (Clare),
nevoită să se obişnuiască cu plecările bruşte şi absenţele îndelungate.
Henry nu poate controla momentul plecărilor lui şi nici nu are cum să ştie când se va întoarce;
pentru a-şi păstra calmul, aleargă.

Când călătoreşte, Henry nu poate lua nimic cu el.
Astfel, se trezeşte gol şi înfometat şi este nevoit să înveţe diverse şiretlicuri
pentru a face rost de îmbrăcăminte şi hrană.
Toate aceste trucuri le învaţă de la sinele lui mai vârstnic.
Clare este o artistă catolică ce-l cunoaşte pe Henry practic dintotdeauna,
deşi ei nu s-au întâlnit în timp real decât la vârstă adultă.

Relaţia dintre cei doi poate părea la început nebunească, aproape ca o glumă.
Plecările lui Henry nu sunt în niciun caz garanţii ale durabilităţii maritale.
Aşteptarea este, poate, una din ideile centrale ale acestui roman.
Ambele personaje aşteaptă câte ceva: Clare, Penelopă contemporană, îşi petrece timpul visând la soţul ei plecat în timp,
iar Henry nutreşte dorinţa unui tratament, a unei confirmări că boala lui are un leac.
Năzuinţa acestuia ultim de a trăi ca un om normal îl face capabil de a susţine o familie din care,
de cele mai multe ori, lipseşte.

O serie de accidente se naşte din nevoia lui Clare de a iubi pe cineva care să rămână lângă ea,
o fărâmă din Henry care să n-o mai las pustiită, “o asigurare în caz de incendiu, inundaţie, voinţă divină”.

Spusă din ambele puncte de vedere, povestea dezvăluie efectele călătoriei în timp
asupra dragostei necondiţionate dintre cei doi şi asupra mariajului lor.
Personajele nu ni se descoperă gradual pentru că nu există o cromologie propriu-zisă a evenimentelor.
De asemenea, discuţiile pe care le au o Clare adolescentă şi un Henry ajuns la vârsta maturităţii sunt aproape neverosimile.
Mai mult, sentimentul dragostei este parcă mai mult spus, decât sugerat,
iar întâmplările sunt evidenţiate în mod mecanic.
Ceea ce dă farmec romanului, într-un final, este credinţa personajelor că sunt meniţi unul altuia,
că dragostea este mai presus de orice fel de limitări şi chiar dincolo de moarte.

Actorul american Michael Douglas (65 de ani)
a fost diagnosticat cu cancer la gât şi va face chimioterapie şi radioterapie timp de două luni.

Medicii se aşteaptă ca după cele opt săptămâni de tratament starul să fie vindecat complet.
Niciun alt detaliu despre starea actorului nu a fost făcut public.
Laureat cu un Oscar pentru rolul din filmul „Wall Street", Douglas a declarat: „Sunt foarte optimist".

Purtătorul său de cuvânt nu a precizat când a fost descoperită boala,
când va începe tratamentul şi a refuzat să răspundă la orice întrebare legată de trecutul de fumător al starului.
Dacă este depistată într-un stadiu incipient, boala poate fi vindecată în 90% din cazuri.

Reprezentantul lui Douglas, Allen Burry, a declarat că nu se ştie deocamdată cum tratamentul îi va afecta programul actorului
care trebuia să înceapă promovarea filmului "Wall Street 2: Banii nu dorm niciodată".

Douglas este căsătorit cu Catherine Zeta-Jones cu care are doi copii.
De asemenea, actorul mai are un fiu, Cameron, dintr-o căsătorie anterioară.

Bazat pe celebrul joc video, Prinţul Persiei ne poartă în antichitate,
unde un prinţ persan se aliază cu o prinţesă dintr-un imperiu rival
pentru a dejuca planurile unui rege care vrea să provoace o furtună de nisip
în stare să distrugă lumea întreagă. Pentru a câştiga, prinţul trebuie să învingă
o serie de fiinţe fantastice, ajutat şi de Pumnalul Timpului,
o armă în stare să controleze timpul: să-i încetinească scurgerea sau să-l dea înapoi.

Oricine detine Nisipurile Timpului are puterea de a conduce lumea,
iar acest lord mizerabil ar folosi aceasta putere pentru a subjuga intreaga omenire.
Singura persoana capabila sa-l invinge pe acest tiran si sa salveze lumea este Dastan (Gyllenhaal),
un tanar print. Impreuna cu neinfricata printesa Tamina (Gemma Arterton),
Dastan va incerca sa impiedice ca Nisipurile Timpului sa cada pe mainile nepotrivite.

Echipa care a adus seria „Piratii din Caraibe” pe marele ecran,
Walt Disney Pictures si Jerry Bruckheimer Films, au adus si Printul din Persia: Nisipurile Timpului.

Inainte ca Jake Gyllenhaal sa obtina rolul,
s-a zvonit ca Printul din Persia poate fi Orlando Bloom sau Zac Efron.

Numele Printului, Dastan, inseamna in limba persana “poveste”.
De obicei, o asemenea poveste trasmite, din generatie in generatie,
valori si traditii din cultura si istorie.
O dastan are in prim plan un singur erou,
care isi apara tribul sau oamenii de o forta sau un inamic din afara.