AFLORISMELE MELE (2)

Când mă lepăd de Satana, acesta se duce la altcineva...
Mi-e ruşine când îmi chiorăie buzunarele mai tare decât stomacul gol.
Ce stupid! Toată viaţa am depins de pixul cuiva...
În fiecare zi îmi urez să mor mâine, şi iar mâine şi tot aşa…
Am dat câteva bătălii cu lumea şi le-am pierdut. Acum mă retrag strategic în mine însumi.
Uneori, mi-e lene şi să dorm!...
Am o bună dispoziţie... de a sâcâi pe cineva.
Am chef să mă deconectez... de la aparate.
Strâng lacrimi albe pentru zile negre.
Caut un instrument de măsurat eternitatea.
Sfârşitul lumii mă preocupă mai puţin decât sfârşitul vieţii mele.
Am un somn foarte agitat, care nu mă lasă să dorm.
Nu ştiu ce vreau, dar ştiu cum să-l obţin.
Am mâncat brânză, cu salată de roşii şi castraveţi: toate aveau acelaşi gust.
Mi-am setat creierul pe ”stand by”, în aşteptarea revenirii societăţii la o funcţionare normală.
Particip la Concursul de Nenoroc. Faza pe Regiune.
Sunt solidar cu toţi solitarii.
Când am o opinie, şi ţin la ea, o păstrez ascunsă.
M-am retras în mine şi n-am loc.
Vă rog să nu-mi cereţi imposibilul. E al meu!
Bolile mele au şi părţile lor bune. Pentru medici...
Nici nu ştiţi cât mă costă să dispreţuiesc banii!…
Cred că aş putea deveni cel mai mare leneş. Dar mi-e lene...
Mereu sunt pus să aleg. Dar eu nu am preferinţe!
A mai trecut o zi… Am mai pierdut o mulţime de neuroni… Şi cică, cu vârsta, devii mai înţelept…
Sunt multilateral: una spun şi alta fac.
Tot încercând să te uit, te-am păstrat în minte.
Eu ştiu că am talent. Ceilalţi nu ştiu.
Încă dis-de-dimineaţă, mi-am dat seama că va fi o zi pierdută...
Dacă mor, treaba lor...
Sunt mulţumit că măcar visele mele de peste noapte nu au constrângeri...
Mi-e şef, dar nu superior!
Pe zi ce trece văd tot mai mulţi somnambuli pe străzi. Cei mai mulţi dintre ei vorbesc la telefonul mobil...
M-am săturat de această schizofrenie a simţurilor: una aud şi alta văd.
Cred cu tărie că nu pot să spun tot ceea ce cred.
Vă spun eu: în viaţă doar un singur lucru contează! Nu mă întrebaţi care, că nu ştiu…
Voi da seamă şi pentru faptele pe care nu le voi comite vreodată!
Am întâlnit o femeie dintr-o bucată, care îmi lipsea...
Nu pot să cred tot ceea ce cred alţii şi vor să cred şi eu.
E foarte posibil să-mi iasă vorbe fără să zic nimic.
Ştiind că nu pot să fiu pe placul tuturor, încerc să nu fiu pe placul cuiva anume.
Dacă trebuie să dau şpagă pentru a deveni celebru, prefer să rămân anonim.
Îmi pare rău că până acum nu am făcut nici o greşeală. Vă rog să mă iertaţi, nu mai fac.
Am făcut o greşeală, dar nu ştiu de unde provine. Cred că mi-a strecurat-o mie, altcineva, din greşeală.
Am o cutie în care îmi păstrez gândurile. Se numeşte cutia craniană.
Îmi spune şi mie cineva, cine a fost idiotul care a inventat munca?!...
Tot ce aştept de la viitor este să devină prezent.
Nu viitorul meu mă înspăimântă, ci trecutul.
Am vocaţia pagubei. Nu-i de colo!...
Sunt lucruri pe care vreau să le fac şi nu pot şi lucruri pe care nu vreau să le fac, şi pot...
Ehei, unde sunt vremurile de altădată, când timpul îmi ajungea să fac tot ce doream?...
Am pus cinstea în debara. Poate, cândva, o să-mi fie de folos...
Azi, am avut curajul să privesc realitatea în faţă. Ne-am speriat amândoi de cum arătăm.
Ah, dacă aş putea măcar să-mi pot stăpâni antipatiile! Mi-e teamă însă că nu reuşesc...
A fost prietenul meu. Asta nu înseamnă că a murit...
Când sughit, mă uit la poza unui mare politician român şi-mi trece!
Ştiu o mulţime de lucruri care nu-mi folosesc la nimic.
Dacă mă supăr pe cineva, mă supăr în linişte, mai mult sau mai puţin adâncă.
Dacă spun o vorbă, e vorbă chiar dacă nu sunt de acord cu ea.
Mă cert şi mă împac cu mine însumi ca să nu mă cert şi să mă împac, eventual, cu alţii.
După o zi în care am fost beat de fericire, m-am trezit mahmur.
Prefer apropierile până la o distanţă tolerabilă.
Cu bunătatea, eu n-am câştigat niciodată ceva, ba dimpotrivă…
De multe ori aş fi putut să fiu rău şi n-am fost… Asta nu înseamnă automat că sunt bun, ci doar că am avut eu motivele mele…
Voi rosti adevărul doar în faţa celor care merită.
Nu pot să urăsc sau să iubesc pe cineva pentru că mănâncă sau nu, de exemplu, porc.
Un parazit îmi mănâncă încet-încet creierul… Este politicianul microscopic, atins de virusul prostiei.
Aş vrea să fiu reporterul care transmite, în direct şi în exclusivitate, începutul sfârşitului lumii.
Am ajuns să iubesc adeverinţa… Peste tot am nevoie de ea!
Am creat 100 de cuvinte noi. Acum trebuie să stabilesc ce ar putea să însemne toate aceste cuvinte.
Îţi primesc sfatul, dar dă-mi şi… leacul.
Ştiu că-mi doreşti răul, aşa că o să mă răzbun dinainte.
Am patru peri: doi în livadă şi doi pe chelie, cu o cărare pe mijloc.
De când sunt şef, am mulţi imitatori.
După două dansuri cu o blondă superbă nu am mai găsit niciun alt subiect de discuţie.
Am dezbrăcat-o cu privirea şi i-am furat hainele.
Visam cu ochii deschişi. Când m-am trezit mi s-a făcut somn şi am adormit.
Ştiţi cum se spune în japoneză „a-i veni de hac” ? Dacă da, să-mi spuneţi şi mie.
Cineva acolo sus mă iubeşte. Şi n-am o scară...
I-am dat o palmă de pământ şi el a întors, creştineşte şi obrazul celălalt...
Îmi pare rău că n-o să pot comemora nici măcar un an de la moartea mea.
Epitaful meu?… ”HAPPY-END”.

În fiecare zi îmi urez să mor mâine, şi iar mâine şi tot aşa…

Strâng lacrimi albe pentru zile negre....

Ştiu o mulţime de lucruri care nu-mi folosesc la nimic....


”HAPPY-END”. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

”Happy - end”-ul e cu va urma...