Creatii proprii

Legat de discutia aparuta la un moment dat la locul nepotrivit : trebuie sa ai studii de specialitate ca sa scrii/critici poezie? Parca Aurora a intrebat ceva de genul acesta...
Voiam sa adaug ca arta nu solicita gandirea rationala decat in cazul criticilor. Pentru ceilalti, arta atinge si face sa vibreze emotiile noastre; ea scurt-circuiteaza gandirea rationala. Mai ales in arta abstracta si in poezie,, unde artistul nu iti spune ce sa gandesti. El doar sugereaza o stare de spirit si ne lasa sa facem noi restul. Asta nu stiu cum se face ca se leaga si de ce scria raul mai devreme la Un gand pe zi....daca ce a scris el acolo e un repros, atunci e nedrept...si neadevarat.

Asa...multumesc! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ABBA a scris:Legat de discutia aparuta la un moment dat la locul nepotrivit : trebuie sa ai studii de specialitate ca sa scrii/critici poezie? Parca Aurora a intrebat ceva de genul acesta...
Voiam sa adaug ca arta nu solicita gandirea rationala decat in cazul criticilor. Pentru ceilalti, arta atinge si face sa vibreze emotiile noastre; ea scurt-circuiteaza gandirea rationala. Mai ales in arta abstracta si in poezie,, unde artistul nu iti spune ce sa gandesti. El doar sugereaza o stare de spirit si ne lasa sa facem noi restul. Asta nu stiu cum se face ca se leaga si de ce scria raul mai devreme la Un gand pe zi....daca ce a scris el acolo e un repros, atunci e nedrept...si neadevarat.

EXACT! Foarte bine si drept ai scris!

Ratacise de ceva vreme pe strazile bucurestiului privind trecatorii
in cautarea unei priviri care sa il faca sa simta nenorocitul ala de
gol in stomac dupa care tanjea cu toata fiiinta deja de prea mult timp.
Isi imaginase de atatea ori cum va fi cand ii va simti mana lenesa prin
par umbland de-a lungul gandurilor lui de viitor. Ii placeau si ii
tineau speranta in viata visele cu ochii deschisi. L-a durut cand ea a
disparut pentru cateva luni. A crezut ca a pierdut-o definitiv. Se
agata de imaginea ei pentru a-si alimenta reveriile. Era absent in
prezenta celorlalte,zambind politicos sau aparandu-se cu sarcasm de
apropierea lor. A incercat chiar sa se minta, sa se autoiluzioneze
pentru a scapa de ea, insa in zadar. Tresarea si era agitat cand ajungea
in locurile de care ii povestise ea.
Nu-i pasa de jazz-ul din Green Hours sau rock-ul de La motoare si
scruta cu privirea concentrata si inima mica de emotie in speranta ca
ii va zari chipul blond. Isi imagina cum o va zari si se va duce langa
ea si ii va spune: Buna, te-am regasit! Acum ce facem?

Inca nu isi da seama daca viseaza sau chiar e pe bune, atunci cand
ii simte mirosul, cand adoarme cu nasul in parul ei si se trezeste
gadilat, cand isi plimba varfurile degetelor pe fiecare particica a
corpului ei, cand o priveste cum doarme si abia se abtine sa nu ii
sarute buzele lenese si frumoase (ca sa nu il maraie), cand ii
zambeste si ii sare in brate cu toate ca nu il mai vazuse decat de
cateva ore, cand se tin strans in brate sau cand se pierd facand
dragoste. Dar un lucru e sigur...e fericit langa ea pentru ca il
completeaza si pentru el, ea e "acasa".
Iar eu stiu cel mai bine asta pentru ca acum il privesc de undeva din
exterior si il simt, ii stiu povestea...care e abia la inceput si care
ar putea fi ...

deodata..ma simt asa de batrana si de expirata..

Magi, literatura, da?

Literatura, realitate...who knows? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Lui Iosif Keller

Mi-ai fost ortac si te-am simtit aproape,
Broboane de sudoare iti stergeam ades,
Cand oboseai, cu palmele-mi trudite
Te ajutam si fruntea ti-o stergeam cu-n fes
Murdar si plin de praf... dar nu-ti pasa
Pentru ca tu scapai de stres.

Bucatile de paine ce le-mparteam cu sobolanii,
Glumind ne-nchipuiam ca-s cozonac,
Iar bietele vietuitoare se ospatau cu anii
Din suplimentele de hrana uitate intr-un sac
Ce atarna lejer de-o armatura rece
Pe galeria-ntunecoasa pe care tu ...nu vei mai trece.

Dupa o viata inecata-n chin
Si-n munca grea, istovitoare,
Te-ai hotarat ortace ca sa pleci
Sub lespedele grele de betoane reci
In locul unde sper sa-ti fie
Viata frumoasa pentru vesnicie.

Adio dar, prieten vechi si drag,
Odihna s-o cunosti de-acum-nainte
Si somnul lin sa-ti fie-acum macar
Daca in viata n-ai avut habar,
Trudit si obosit sa-ti faci un rost.
Si tine minte ca prieten eu ti-am fost...

No comment! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]