Pătrăţica de siliciu

Eu nu mai scriu frumos de mână. S-a întâmplat ca recent să pun mâna pe o foaie velină şi să scriu de mână. Am observat cu surprindere că messenger-ul, mail-urile, forumurile şi documentele pe care le scriu pe calculator au muşcat rău de tot din ceea ce se numeşte caligrafie. Scriu urât, uneori întâmpin dificultăţi în a scrie cuvintele la aceeaşi înălţime, sau să le leg în fir continuu.
E o pătrăţică mai mare de hârtie pe care scrii.
Dar când scriu, găsesc linişte. Chiar dacă doar foaia goală mă întovărăşeşte.

Pătrăţica de "siliciu" de care spun în titlu este, să zicem, acest forum. Puţini dintre voi ştiu că absolut tot ce vedeţi în această pagină este stocat complet pe o arie comparabilă cu gămălia unui ac pe un server, undeva, printr-un noian de calculatoare puse în rastel.

Pe această pătrăţică (care nici pătrăţică nu e, şi nici din siliciu) pe un suport magnetic sunt stocate în curenţi mari şi mici gânduri, impresii, dialoguri. Lucruri care fac un forum să fie ceea ce este. Omul este cel care imprimă lucrurile astea. Şi le închide în acea gămălie care pare a avea un volum mai mare decât îl are de fapt.

Stăteam şi făceam o analogie... Cum ar fi ca, în timp ce scriu, marginile foii mele să se repeadă la mine şi să mă taie pe degete. Nişte margini care au ajuns acolo împinse natural de restul volumului hârtiei. Pentru că nişte margini trebuia să existe. Şi dacă nu poţi să legi o moleculă de alta, te numeşti margine.
Pe o margine nu alunecă un stilou, o peniţă. Marginile sunt bune să taie. Să îşi lase moleculele de celuloză pe care marginile n-au putut să le lege de nimic, la tine în rănile făcute. Să-ţi facă cerneală din sânge, dar să nu ştie să accepte mesajul cernelii...

Un forum e un rastel de gânduri, de impresii, de emoţii, sau dacă vreţi să mă corectaţi... O proiecţie a acestora. Marginile tăioase care au fost vreodată o esenţă, pe undeva, nu au ce căuta aici. "Pătrăţica de siliciu" îşi are limitele ei, iar omul pe ale lui. Când omul se identifică cu marginea hârtiei, va micşora suprafaţa acesteia şi va mări golul.

Eu învăţ să scriu în prezent. Am de curând 29 de ani şi scriu de mână ca unul de 15. Dar uneori, observând ce e în jurul meu, realizez că măcar eu mă străduiesc să folosesc peniţa. Comunicarea pe pătrăţica de siliciu unde îşi are peniţa? Şi cine ar vrea să fie marginea hârtiei?

Dac-ai sti cat m-am abtinut sa nu intru aici sa scriu!
In primul rand, iti multumesc ca ai scris la sectiunea asta! Apoi , ca ai ales un subiect atat de sensibil si l-ai dezvoltat cu talent si har.
Mi se intampla si mie sa constat cat de mult m-am instrainat de hartie si pix, apoi de stilou, si mai tare de creion. Mai scrie cineva cu creionul ceva?
Mai sterge cineva cu guma? Eu mai scriu cu creta, la tabla, dar nu e acelasi lucru, e mai efemer, si chiar imi pare rau uneori dupa ce trece buretele peste unele idei , mai ales peste cele spontane, proaspat rasarite, si pe care nu am timp sa le retin. Spuneam ca m-as apuca sa scriu o carte ...dar ca mi-e lene sa o scriu, ca efortul de a scrie e prea mare si ca ea se naste mai mult in mintea mea , fraza dupa fraza, fara sa le pot captura pe hartie sau pe patratica de siliciu, cum zici tu. Cat despre margini, stiu ce adanc taie, si cat de perfid, marginile hartiei! Daca ajungi pe marginea hartiei e cumva ca si cum ai ajunge pe buza prapastiei tale interioare; odata cazut in ea, e nevoie de eforturi pentru a reveni la suprafata.

Da, eu mai scriu cu creionu, si mai sterg cu guma, dar mai mult scriu cu pixul.
Si mai ales scriu, ca sa nu uit. Am observat ca daca scriu ceva, nu mai uit (asa de repede

Dar scriu din ce in ce mai urat, si de multe ori prefer sa scriu de tipar, cand e doar o denumire... eu cred ca din cauza varstei, dar sa fie si cum zice Blake, din cauza "nepracticii"???

Dar eu am "citit" mai mult decat simpla referire la "scrisul de mana" in scrierea lui Blake... si nu cred sa ma fi inselat

E mai mult, cu siguranta.

Şi eu scriu mai urât... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] De ce oare?
De curând avea cineva curiozitatea de a-mi vedea scrisul...Aproape că-mi venea să-mi cer scuze că nu m-a prins într-o zi bună! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Adică o zi în care să fi scris ceva mai caligrafic... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Cred mai degraba ca Blake a vrut sa sublinieze nu atat calitatea grafica a scrisului cat calitatea continutului scrierilor.

Franz Schneider a scris:Cred mai degraba ca Blake a vrut sa sublinieze nu atat calitatea grafica a scrisului
cat calitatea continutului scrierilor.

Exact asa am "citit" si eu scrierea lui, si mi-a placut mult. Mi s-a parut plina de subintelesuri.