Constituţia să se revizuiască...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
de Rodica CIOBANU

"Dacă voi constata că partidele nu au predispoziţie să recunoască suveranitatea poporului român şi să-i transpună în lege,
în Constituţie, opţiunea şi voinţa, mă văd nevoit să apăr deciziile exprimate prin vot liber ale românilor, în dispute publice",
a spus preşedintele Traian Băsescu, după prima întâlnire eşuată cu partidele parlamentare.

Este o promisiune, pe care şi-o va ţine foarte curând şi cu binecunoscuta-i ardoare,
voinţa sa şi cea a poporului în privinţa micşorării Parlamentului fiind, după referendum, una, iar cea a majorităţii aleşilor, alta.
Şeful statului are mai multe idei, încă neîmpărtăşite cetăţenilor, despre modificarea Constituţiei,
dar marea provocare a ultimului său mandat rămâne aceea de a transforma Legislativul, încheind, în mod glorios,
un lung război cu acesta. Consultările cu formaţiunile politice, desfăşurate în ultimele două zile,
arată însă că Traian Băsescu nu se poate baza decât pe pestriţa tabără guvernamentală şi nici aceasta nu cântă la unison.
Obţinerea unei majorităţi de două treimi din parlamentari pro revizuire este, aşadar, un obiectiv aproape imposibil de atins,
cel puţin până la alegerile din 2012, iar, după aceea, dacă PD-L nu le câştigă,
preşedintele ar putea să-şi ia definitiv adio de la visul de a îngenunchea Parlamentul.

De ce nu va fi întocmai respectată voinţa poporului şi a şefului statului?

Mai întâi, fiindcă introducerea Legislativului unicameral, redus ca număr de membri - aşa cum a fost el decis
prin referendum - îi loveşte pe parlamentari în existenţa lor. O treime dintre ei ar urma să-şi piardă locurile şi,
o dată cu acestea, avantajele politice şi de altă natură ce decurg din acestea, dacă amendamentul ar fi adoptat.
Chiar şi aceia care, astăzi, strigă "Da!" , în sinea lor, nu sunt deloc fericiţi să se petreacă vreo schimbare,
iar, la un eventual vot, s-ar putea dovedi foarte ezitanţi.

În al doilea rând, fiindcă reducerea Parlamentului la o singură Cameră,
este văzută de partide ca o acţiune de forţă a lui Traian Băsescu, chiar dacă ea este legitimată de consultarea populară.
A fost cel mai controversat referendum din ultimii douăzeci de ani, atât datorită faptului că a fost organizat în pripă,
concomitent cu alegerile prezidenţiale, ca temă de campanie a actualului şef al statului, cât, mai ales,
fiindcă cetăţenilor le-a lipsit informarea, prisosindu-le, în schimb, mesajele negative şi incitatoare la adresa Parlamentului.
Rezultatul acestuia poate fi socotit viciat, datorită campaniei duse cu mânie proletară chiar de iniţiatorul referendumului
şi de partidul său, care au prezentat tăierea capetelor parlamentare drept o modalitate de a scăpa România de corupţie,
inechitate, ineficienţă şi de criza economică.

În al treilea rând, deoarece micşorarea Parlamentului nu aduce profunde transformari vieţii politice,
nu-i îmbunătăţeşte calitatea - rămân aceiaşi oameni, cu aceleaşi mentalităţi şi obiceiuri, doar că vor fi mai puţini -,
ci adaugă un minus la democraţie.
În 2009, Parlamentul bicameral a fost exclus de guvern de la dezbaterea celor mai importante legi,
trecute prin asumarea răspunderii, până a fost doborât prin moţiune de cenzură.
Să ne imaginăm un Legislativ debil şi un Executiv care nu se mai teme de nimic şi abuzează de proceduri.

În al patrulea rând, fiindcă PSD şi PNL nu vor ceda presiunilor prezidenţiale,
iar, fără participarea lor, nu se vor întruni cele două treimi din voturile senatorilor şi deputaţilor, necesare revizuirii.
Este bătălia lor privată cu Traian Băsescu şi PD-L, care se poartă dincolo de principii şi de referendumuri şi care, acum,
a intrat într-o nouă fază. Ele contrapun, deja, republicii semiprezidenţiale a preşedintelui, republica parlamentară,
semn că propunerile părţilor se vor bate, şi de aici înainte, cap în cap.
Ar putea fi cea mai lungă confruntare politică pe o temă anume, din ultimii zece ani, şi singura care depăşeste
interesele partidelor. Preşedintele Traian Băsescu nu se află, de această dată, într-o poziţie favorabilă.
Trecutul său politic tumultos se răzbună: a primit "voinţa poporului", dar nu are ce face cu ea.

A primit voinţa poporului care, în majoritate covârşitoare, habar n-a avut ce-a votat pe buletinele de vot ale aşa-zisului referendum.