MODELUL DE ŢARĂ

..................
"Ceauşescu a adunat în jurul său, în ultimii ani de dinaintea morţii, un număr de tineri şefi de promoţie
cu abilităţi evident înalte. I-a plasat în posturi de consultanţă la vârf şi i-a supus unui regim extrem de competitiv,
pe direcţii precise, astfel încât să se aleagă nişte câştigători (procedeu utilizat peste tot în reţeaua KGB).
Aceşti tineri au stat în umbra puterii, s-au hrănit cu laudele şefilor şi şi-au transformat personalitatea
astfel încât să placă acestora. Trăind în mediul lor izolat, au ajuns ulterior să concureze între ei pe ceea ce părea,
la momentul anilor `90, ca fiind lucrul cel mai interesant, adică acumularea unor averi cât mai mari.
Având însă sentimentul că sunt ilegitimi în structurile puterii, nu au gospodărit averea ţării, ci au jefuit-o,
comportându-se ca nişte prădători (comportament curent în istorie, atât la colonizatorii unor teritorii, cât şi la imigranţi).
Mulţi dintre acei tineri au rămas în sau pe lângă structurile puterii şi au dus ţara la punctul în care se află acum.
Interesant, din punct de vedere psihologic, este şi modul lor de manifestare în raport cu posibilii competitori:
tinerii supradotaţi şi specialiştii în diferite domenii. Aceştia au fost percepuţi nu ca nişte resurse valoroase pentru ţară,
ci ca nişte posibili competetitori pe poziţiile câştigate cu greu între ei, prin bătălii permanente, de tip politic.
Din nou devine vizibil acel sentiment de ilegitimitate, prin lupta de conservare a anumitor caracteristici
a ierarhiilor de partid şi a sistemului proletcultist, moştenit din comunism.
Se observă însă şi o tendinţă de a se făli cu puterea, cu poziţia, cu averea,
în faţa puţinelor persoane care i-au cunoscut în copilărie, când erau nişte tineri săraci şi fără perspective.
Comportamentul lor exprimă tot timpul o atitudine demonstrativă de tipul „vedeţi ce-am ajuns?”
Astfel, din partea acestor foşti tineri capabili şi frustraţi, putem vedea acte „generoase” gen construirea unei biserici,
a unei grădiniţe, sau alte „ctitorii”, dar niciodată orientarea eforturilor spre reconstrucţia naţionala.
Ilegitimitatea se vede la nivelul lipsei de conştiinţă, de responsabilitate faţă de destinul naţiunii.
Ţara este considerată o vacă de muls, cu excepţia unor mici regiuni ce trebuie protejate pentru a le preamari lor existenţa.
.................

Comentariu publicat de adrian alui gheorghe pe Martie 3, 2010 la 6:15am

De la general la particular şi retur

Lupta dintre general şi particular în România capătă, pe zi ce trece, forme dramatice!

România este, în general, o ţară iubită şi apărată.
În particular nu depistezi cam cine o mai iubeşte şi cine o mai apără.

Orice politician este, în general, mare patriot.
În particular de mult nu-şi mai ţine copilul la studii în ţară, nu-şi mai face concediul în mizerabila Românie,
nu se mai urcă în maşină autohtonă.

În general politica e bună, face referiri şi la condiţia omului, se orientează şi spre viitor.
În particular politica e o chestiune de clan, aplicarea ei în plan concret se face după cum îi tună afacerea vreunui ixulescu.

Sîntem, în general, un popor mîndru.
În particular ne îmbrăcăm la kil, aşteptăm pomana străinului, avem cei mai mulţi cerşetori din Europa.

În general românul îşi iubeşte familia, se dă în vînt după prunci.
În particular avem cei mai mulţi copii abandonaţi de pe continent...

În general avem şi justiţie.
În particular, luînd caz cu caz, nimeni nu mai face dreptate în ţara asta.

În general românii speră s-o ducă mai bine, de la an la an.
În particular fiecare constată, de la an la an, că o duce mai prost.

În general avem calea deschisă spre Europa, ca ţară veche europeană.
În particular, oriunde te-ai duce în Europa eşti privit ca ruda săracă şi proastă.

În general avem o ţară frumoasă.
În particular avem o ţară mizerabilă, poluată în aer, în ape, în sol,
gunoaiele sînt purtate de vînt peste tot ca nişte jalnice steaguri.

În general sîntem un popor creştin, tolerant, ospitalier.
În particular avem un număr impresionant de criminali, nici un străin nu prea mai vine în România fără emoţie.

În general românul nu moare de foame.
În particular sînt o mulţime de drame în jurul unei bucăţi de pîine.

În general am păşit şi noi în mileniul trei, laolaltă cu toată lumea.
În particular sîntem un fel de afgani care se mai agaţă de coarnele plugului cu boi, ca în Evul Mediu.

În general românul e cinstit.
În particular fură de stinge.

În general românul munceşte.
În particular n-are nici o motivaţie s-o facă, la noi nu s-a inventat plata pentru muncă.

În general sîntem optimişti.
În particular, zice-se, e vorba doar de (o vinovată) inconştienţă …