Ticuri

Ticurile fac parte din viata noastra si ii deranjeaza pe cei din preajma noastra. Exista doua tipuri de ticuri: simple si complexe.Cele simple se produc deodata si se pot repeta des (exemplu: clipitul, pufnitul, trasul nasului, grimasele faciale) iar cele complexe sunt: sariturile, mirositul lucrurilor, atingerea altor persoane, coprolalia, echolalia.
Se pot controla uneori ticurile, dar efortul este similar cu retinerea unui stranut, care, la un moment dat, tot trebuie eliberat.Ticurile devin mai intense la stress si scad in intensitate cand persoana se relazeaza, iar in timpul somnului dispar complet.
Conform opiniei specialistilor, exista trei tipuri de ticuri. Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului, altele sunt verbale, manifestandu-se prin sunete sau cuvinte, iar ultima categorie include ticurile complexe, care combina secvente complicate de ticuri verbale dar si motorii.
Ticuri motorii
Sunt miscari involuntare si rapide.apar in special in timpul stresului sau cand organismul este obosit sau pictisit. Cele simple sunt:clipitul, sucirea capului, scuturatul piciorului cand se sede, ridicatul umerilor. Cele complexe: echopraxia (repetarea gesturilor altora), copropraxia (gesturi obscene sau interzise).
Ticuri verbale
Sunt vocalize rapide si involuntare. Ticuri vocale simple sunt: fornaitul, grohaitul, tusitul, trasul nasului, pufaitul Ticuri vocale complexe: fluieraturi, latraturi, coprolalia (repe-tarea cuvintelor obsecene), echolalia (repetarea cuvintelor tocmai auzite), palilalia (repetarea cuvintelor sau sunetelor proprii).
Ticurile mentale
Sunt orice gand constient pe care o persoana simte nevoia de a-l produce (am uitat gazul apins, usa neincuiata, trebuie sa bat in lemn neaparat de trei ori, altfel)
- Echomerimnia este forma mentala a echolaliei (se repeta ultimele cuvinte sau melodie auzita)
- Copromerimnia este forma mentala a coprolaliei.
- Palimerimnia este forma mentala a palilaliei (repetarea in gand a ultimelor cuvinte sau sunete personale)
- Numararea sau recitarea este un tic manifestat prin punerea accentului la aceeasi distanta, de exemplu.
Comportamente asociate cu ticurile:
- obsesii (repetarea gandurilor);
- comportament ritual (atingeri repetate, repetarea unor fraze, verificarea usii);
- dificultati in concentrare cu sau fara hiperactivitate (neatentia, nu pot termina un lucru inceput, miscarea continua);
- probleme la invatare (dificultati la scriere, citire, matematica, probleme de perceptie);
- tulburari de somn (treziri frecvente sau vorbire in somn).
Cea mai buna atitudine este de a ignora aceste ticuri. Medicamentele nu au un rol prea important, doar cele din plante sunt recomandate pentru calmarea sistemului nervos.
Plimbarile in natura, in timpul vacantelor, ca si eliminarea cauzelor de insecuritate sau conflict, creeaza conditiile propice relaxarii. Cei din jur trebuie sa manifeste rabdare si detasare, ceea ce nu este intotdeauna usor. In mod normal, ticurile dispar brusc, la adolescenta. Daca nu, este indicat ajutorul psihologic.
(sursa: psihoterapie.net)

Nu am stiut ca exista ticuri precum latratul,ce-i drept... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Foarte interesant! Mai ales ticurile mentale, ca de celelalte mai stiam...Ma gandesc ca daca oamenii nu ar avea ticuri, ar fi foarte greu de imitat, pentru ca, de multe ori, acestea ii individualizeaza. De exemplu , ticurile unor politicieni de-ai nostri pe care MB si alti priceputi le sesizeaza imediat si le caricaturizeaza.

As putea sa adaug repetarea unor expresii...Exemplu personal:"belea!",:"buna treaba!"... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Eu am un tic. Clipitul ! Strang din ochi, insistent, mai ales atunci cand sunt obosit si sistemul nervos devine vulnerabil.

Cel mai bun mijloc de verificare il am la scoala: elevii. Ei observa tot , nu iarta nimic. Deocamdata nu reusesc sa imi gaseasca niciun tic...mai incolo, om mai vedea. Imi amintesc totusi, ca, in urma cu multi ani, au venit "in colindat", cum se obisnuieste la terminarea clasei a XII-a , la mine acasa , si au dat un show , imitand toti profesorii lor. La un moment dat, o eleva m-a rugat sa o las sa incalte o pereche de pantofi cu toc de-ai mei fiindca vrea sa ma imite. Am fost surprinsa placut sa vad cata atentie si cat spirit de observatie pot avea copiii astia: domnisoara a intrat in sufrageria devenita ad-hoc sala de clasa imitandu-mi mersul si mai ales felul in care tin degetele de la maini rasfirate si miscarile lor prin aer cand vorbesc. Nu am crezut pana atunci ca am ceva de imitat, dar se pare ca oricand ne putem insela. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]